Helena din Divizia a II-a
O femeie va antrena din sezonul viitor o echipă masculină de fotbal, în Franța. Nici pentru cei mai feminiști din bloc vestea nu e pe deplin digerabilă.
Sau poate punem problema greșit, aducînd vorba despre feminism. Poate că premisa este […]
O femeie va antrena din sezonul viitor o echipă masculină de fotbal, în Franța. Nici pentru cei mai feminiști din bloc vestea nu e pe deplin digerabilă.
Sau poate punem problema greșit, aducînd vorba despre feminism. Poate că premisa este greșită din start și tot ceea ce ar trebui să aibă importanță sînt profesionalismul, competența, autoritatea și comunicarea. Poate că știrea că o femeie a devenit antrenor la o echipă de bărbați nu ar trebui să mai fie o știre. Nu ar trebui să însemne nicidecum “istorie”, ci “alternativă”. E secolul XXI, pentru numele lui Maradona și al lui Franz Beckenbauer!
Comentariile la adresa Helenei Costa acoperă o arie largă de ideologii și complexe. Comentariile cititorilor, de pe diverse site-uri, de pe diverse latitudini și longitudini, conțin conotații atît de sexiste, atît de jignitoare și de batjocoritoare încît unele dintre ele nu merită să fie reproduse. Ar însemna o risipă de hîrtie și de vreme. Comentarii simpluțe, vulgare, îndelung căutate și voit înjositoare. Lumea nu poate rămîne indiferentă la o astfel de intruziune. Lumea nu pare suficient de pregătită pentru Helena Costa, cea care are drept modele doi bărbați sută la sută și antrenori renumiți – Jose Mourinho și Pep Guardiola.
Primii care au avertizat-o pe Helena, nu direct, ci mai mult prin intermediul declarațiilor de presă, au fost chiar fotbaliștii de la Clermont Foot 63, adică viitorii ei elevi. “Am făcut glume pe seama ei cînd am fost anunțați că ne va fi antrenoare. Unii au rîs mai mult, alții mai puțin. Va fi multă presiune pe umerii ei, dar pînă la urmă asta înseamnă progres și publicitate pozitivă”, spun ei, combinînd gîndurile discriminatorii cu onestitatea. Acesta e adevărul, fotbalul masculin reprezintă ultima cetate care rezistă pe pămîntul cel egalizator din ziua de azi, reduta în care estrogenul pătrunde cel mai greu. Și doar însoțit de mirare, chiar șoc, glume nesărate și priviri superioare, în cel mai optimist dintre scenarii. Bărbații își apără cum pot bastionul, din punctul lor de vedere orice armă are licență validă și este justificată.
În general, oamenilor nu le plac schimbările, nici măcar atunci cînd sînt spre bine. Aici nici măcar nu se poate discuta despre evoluție sau nu, ci despre diversificare. De ce aș asculta de o femeie? – acesta e primul gînd revoltat. Dar are un geamăn perfect simetric și valabil, în orice domeniu și cu orice aplicare: de ce aș asculta de un bărbat?