Aceste momente ilariante

În fine, ne-am întors la superlativele noastre

Deci așa a fost, cum ne-o spune chiar stăpânul: Alibec e cel care a descoperit lacuna regulamentului cu care FCSB se duce la Lausanne ca să ceară dreptate. Nici dacă ar fi marcat în play-off cât Cristiano sau Cavani, Alibec nu atingea această eficacitate. El, cu mintea lui, a găsit calea spre titlu a echipei sale.
Niciun regulament nu-mi interzice ca, într-o situație atât de dramatică, aceea de a avea și a nu avea o campioană, să surâd, ba mai mult: să râd, adică să trăiesc un moment ilariant. Dicționarul zice că ilariant e ceea ce provoacă râsul – pentru noi, microbiștii, cu vocabularul nostru special, ilariant este ceea ce a comis Larie.

Îmi permit acest joc voios de cuvinte fiindcă de când (nu) s-a terminat campionatul, cu joaca și jocurile sale, trăim într-o atmosferă curat ilariantă, de o incontestabilă veselie. Chiar cuvintele râd: în fond, Dică sunt ultimele litere ale lui Șumudică, mă înțelegi? Trecând de cuvinte, Ideile (cu majusculă, cum se scrie azi inteligent) sunt și ele de mare anvergură.

MM Stoica poate declara cu tot seriosul: „Steaua este cea mai bună echipă din țară. Am demonstrat cel mai bun fotbal… Suntem mult prea buni față de ceilalți”. Se poate întreba: când? În care meciuri? În meciurile în care ați jucat cu oameni cumpărați de la campioana Astra? Mai simplu este să schimbăm un verb și o literă din fraza cu „mult prea buni”. Corect ar fi: avem prea mulți bani față de ceilalți. Ceea ce nu e un păcat, dar nici caz de laudă deșănțată.

De câteva zile, Hagi emite tot în superlative. El a părăsit strategia modestiei și a trecut la o ofensivă a propriei excelențe care aducea, în Gazetă, două titluri. Pe prima pagină: „Sunt la nivelul lui Conte și Guardiola”, iar pe paginile 8 și 9: „O să-i bat și pe cei mai buni, inclusiv pe Pep și Conte”.

Pe care să o alegem? Pe a doua? Oricum, nu pot să nu-i comunic ce a gândit un filosof chinez de demult: „Înțeleptul nu face paradă cu sine, de aceea strălucește… Nu se laudă pe sine, de aceea este merituos. Nu se mândrește cu sine, de aceea excelează” (e la fel de valabilă și pentru înțelepții care excelează în a-l face praf zilnic și metodic pe Hagi).

Ca să fiu drept, mie cea mai corectă afirmație a lui Hagi mi s-a părut că a fost aceasta: „Sunt mulțumit, ne-am luptat cu cele mai bune echipe din România”. Fără să fiu un sumbru eurosceptic în ce privește destinul Viitorului și al Stelei în cupele continentale, întreb doar atât: pe ce loc e România în clasamentul FIFA? Accept să mi se spună: pleacă de aici că nu mai ai niciun haz!