Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

Expresia

Cîndva, de la Paris, Ionesco a explicat de ce nu se va întoarce în România

Permalink to Expresia
vineri, 4 decembrie 2015, 10:31

Țin să-i felicit pe Andrei Crăițoiu și Cătălin Popescu pentru că în interviul lor cu Claudiu Keșeru l-au putut întreba, neașteptat, dacă a folosit vreodată expresia: „Tu știi cine sînt eu?”. Nu e o întrebare de fiecare zi, nici în Gazeta Sporturilor, nici în România literară, în nici un cotidian și nici pe telesticlă (facebook nu consum). Ea e însă una din întrebările cruciale ale ființei românești – ca să mă exprim așa, mai elevat, dar nu incompatibil cu Gazeta noastră. De cîte ori o aud, mie îmi apare în minte scrisoarea lui Eugen Ionesco din ‘45, imediat după al doilea Mondial, în care transmitea de la Paris (și încă nu era comunism) de ce nu se va mai întoarce în România.

Era foarte precis: nu se va mai întoarce fiindcă la orice colț de stradă cineva te poate întreba răstit: „Tu știi cine sînt eu?”. Nici azi – după ce am trecut prin cel puțin două orînduiri – nu mi se pare un argument extravagant sau elitist. Dimpotrivă. Expresia e populară, rezistentă, eternă și tot mai puțin fascinantă, ca însăși soarta noastră. „Tu știi cine sînt eu?” aparține vieții în fabrici și uzine, pe Mureș și pe Tîrnave, pe nave, șantiere, dincolo de ere. „Tu știi cine sînt eu?” este expresia puternicului instinct de grandomanie românească. Fotbalul nostru – ca să aterizăm în concret – are capacitatea îndeajuns de comică de a deține cele mai reușite personaje bazate pe această expresie. Nu cunosc domeniu în care grandomania să atingă exemplaritățile celor din fotbal.

Nici în politică? Poate, dar nu la dimensiunile celui al nostru de pe Șoseaua Aviatorilor. Acela nici nu mai întreabă: „Știi cine sînt eu?”, acela știe că toată lumea știe „cine sînt eu”. Acela știe că lăudăroșenia sa a intrat în banalitățile zilelor noastre, iar el, neînfricoșat, nu se teme de banalități, dacă televiziunea e de față. Numai că ce se întîmplă? Ca în orice activitate musculară sau spirituală, există zile proaste, ieșiri din formă, tot așa cum la table te lasă zarul sau la poker nu-ți mai intră cartea și zici pas. E cazul, la zi, al acestui grandoman monumental. El nu mai e în formă și nici nu mai zice pas. E penibil cînd un lăudăros de întinsă dezinvoltură nu mai poate emite ariile lui de mare coloratură, dă chixuri în acute, se mișcă greu printre falsuri, se jură că se lasă de trufie (și fotbal), dar grandomania nu-l lasă și pe veci nu-l va lăsa.

Ca să fiu exact: criza Stelei este înainte de toate și pînă la urmă criza politicii bombastice și fudule a patronului ei. Steaua nu mai poate spune nici măcar unei echipe românești: tu știi cine sînt eu? Steaua e azi o echipă oarecare din campionatul românesc. E o banalitate de care-ți vine, arar, să plîngi.

Comentarii (12)Adaugă comentariu

ciupi (16 comentarii)  •  4 decembrie 2015, 12:09

nici un alt personaj din romania nu va atinge grandomania lui „stii cine sunt eu?” la nivelul atins in urma cu ceva vreme de ADRIAN NASTASE.

gicu (305 comentarii)  •  4 decembrie 2015, 12:27

Sanatate, maestre!

adi_stelistul (17 comentarii)  •  4 decembrie 2015, 13:37

Maestre, eu am patit-o la frizerie, sa stiti. 🙂 Cumva pusa altfel problema, da’ cam la fel. Respectiv, dupa ce am asteptat rabdator sa-mi vina randul pe scaun cand, in sfarsit, urmam eu intra un domn, se aseaza linistit inaintea mea (cu complicitatea frizeritei) ca si cum era perfect normal. 🙂 La protestele mele energice fata de frizerita (ma sufocasem de indignare si eram cam agitat, recunosc) il vad pe nesimtit ca se intoarce catre mine si se rasteste „cine esti, dom’le, dumneata sa faci atata scandal?”:-) Intelegeti? Daca eram cineva, mi se permitea sa fac scandal, da’ asa, nesemnificativ cum sunt, ar trebui sa fac ciocu’ mic. 🙂
Da, va dau dreptate cu cauza esecurilor Stelei.

Frankie (2 comentarii)  •  4 decembrie 2015, 13:58

ma inclin. semnale de alarma ca al dvs ar trebui trase constant. ciocoiul becaliot – cum il numea si colegul buzarin – trebuie sa dispara neaparat din peisaj

victor L (127 comentarii)  •  4 decembrie 2015, 14:41

Sanatate, domnule Cosasu.
Asa sa fie? „Steaua e azi o echipă oarecare din campionatul românesc. E o banalitate de care-ți vine, arar, să plîngi.”
Ma indoiesc, altfel nu s-ar chinui atita s-o mentina in prim plan Gazeta si Radu Naum la Digi. Uneori iti vine sa crezi ca sint in solda becaliana. Si daca ar fi, nu ar fi de condamnat, fac si ei ceva pentru o pîine.
Care sint nu mai putini penibili decit penibilul patron; auzi, conferinte de presa la Palat 😛

dan (4 comentarii)  •  4 decembrie 2015, 16:19

In filmul „Youth” de Paolo Sorrentino apare un personaj asemanator cu Maradona (nu este chiar el, doar un personaj), care ne spune intr-o nota asemanatoare cu „Tu știi cine sînt eu?” ca si el este stangaci, primind o replica pe masura „Toata lumea stie ca tu esti stangaci”. Trebuie sa vedeti filmul, e printre cele mai bune din acest an. (Nicio legatura cu subiectul grobian din articol).

MZM (26 comentarii)  •  4 decembrie 2015, 18:01

Semnalati foarte prompt, domnule R. C. si foarte exact ca „Steua e azi o echipa oarecare din campionatul romanesc”. Dar, cand cucerea de 3 ori consecutiv campionatul romanesc, cand elimina pe Ajax si invingea pe Chelsea (campioana Europei la momentul respectiv), la cateva minute de a o elimina si pe ea, deci atunci cand putea spune ceva nu numai echipelor romanesti ci si celor din Europa, de cate ori ati scris adecvat, adica frumos despre aceasta echipa?!

andreicagogu (1 comentarii)  •  4 decembrie 2015, 18:42

Cand te privesc domnule Cosasu, te asemui imediat cu un boier, cu un re- rezentant al elitelor dinainte de razbel; si asa cu pixul si hartia in mana emiti pretentia unor judecati care nu admit variante; o fi, dar sunt obligat sa te intreb daca uneori te mai uiti si prin vreo oglinda; ATAT ! AJUNGE !

Lulutzu (2 comentarii)  •  4 decembrie 2015, 23:06

Un articol trist. Foarte trist la care nici lacrimile nu mai au efect. Domnilor, Steaua va ramane Steaua indiferent cine este la carma ei. Nimeni nu si-a amintiit vreodata de performantele senzationale ale unui patron. Performantele apartin STELEI, bune sau rele! Steaua are nevoie de ajutor din partea voastra, a jurnalistilor, asa cum si Rapidu, Progresul sau Sportul Studentesc are. Loviturile pe la spate le aplica toti, ascunsi in spatele paginilor defaimatoare. Daca Steaua va fi sa moara, va muri! Dar cum va veti mai castiga painea in zilele „de DUPA”? Se va forma un cor de jurnalist care va canta langa pumnul de coliva: vesnica lui pomenire” Apoi? O coroana de flori si o lumanare!

the_gunner (54 comentarii)  •  4 decembrie 2015, 23:12

1973 ,Bucuresti . Conduceam Dacia mea si un Ford Capri bej imi taie calea nedind nici un fel de prioritate .Accidentul urmeaza ,iar tipul din Ford ,furios vine la mine si ,tipind ,ma invinuieste de ce s-a intimplat . La raspunsul meu ca habar n-are de legile de circulatie si prioritati imi raspunde – ma, tu sti cine-s io ? Era Florea Voinea .Pacat de bijuteria de Ford .Era o masinuta incintatoare !

Cinezan Vladimir (4 comentarii)  •  5 decembrie 2015, 5:25

Maestre, scriitura dumneavoastră a fost și rămâne un submarin mereu cu periscopul verbului atent la ce se întâmplă deasupra valurilor, dar nu merită să vă mai opriți la barcazul acesta care ia apă și „cârmaciul” o tot scoate cu ajutorul unor matrozi plătiți pentru a astupa și a lăuda în același timp găurile din carena altădată călăfătuită. Nu merită să vă răciți verbul pentru un oarecare ce nu citește, pentru că n-are la el ochelarii sparți odinioară, când privea printre zăbrelele gardului școlii cum zburdau elevii în pauze. Tot de dincolo de zăbrele a adunat lentilele ciobite pentru a zgâria pe pereții aroganței fraza aceea care îi oripilează pe toți Ionesco de bun-simț. Și alți matrozi de serviciu au găsit de cuviință să boteze „Carte” scrijeliturile ! E trist că cineva ar îndosaria fariseismul alături de actele bunului simț. Continuați să-l ( să-i ) ignorați activ pe cel ( cei ) rămas(și) la limita din subsol a acelei fraze interogative cu aură megalomană. Respect, Belphegor !

Cum se traieste, cum se moare in spitalele Romaniei – Dela0 (6 comentarii)  •  10 septembrie 2018, 18:29

[…] AICI. […]

Comentează