Pasionant, dramatic, abracadabrant
De mult Steaua nu a mai jucat o oră ca la Belgrad
Fără să fie încîntător, returul de la Belgrad a fost pasionant. Fără să fie impecabil, a fost dramatic, cu tot ce înseamnă asta, de la entuziasmul unui 2-1 la pauză pentru Steaua pînă la acea doză de abracadabrant pe care un Gerard Houllier o punea în definirea ghinionului. Nu cred că Ilie Dumitrescu exagera cînd spunea că prima repriză a fost senzațională, după cum sînt gata să semnez declarația unui om lucid ca Radu Paraschivescu, precum că Steaua i-a depășit așteptările în general sceptice…
O scriu liniștit: de multă vreme o echipă din campionatul românesc (să nu-i spun altfel…) nu a jucat afară, timp de-o oră, ca Steaua la Belgrad. Ca după o oră să intervină abracadabrantul. Rareori am luat în seamă ghinionul, dar aici a fost năucitor în alternanța lui cu norocul: la 2-1 se scapă dintr-un penalty tras în bară, însă e eliminat pe bune Varela, se rezistă bine încă vreo 10 minute și sîrbii egalează printr-un șut din 25, cam la nimereală, dar deviat din Papp (nu-l urgisiți pe Papp – nu știți ce înseamnă ghinionul)! După care Steaua, în zece, are două ratări cu Tade și încă una, cu șut milimetric pe lîngă, a lui Breeveld.
Chiar și după un 2-3 (nemernic de logic), Steaua încă joacă, panicînd o apărare precară a sîrbilor cu o dîrzenie care parcă nu venea din actualul campionat românesc. În fine, mi se poate imputa că sînt prea sentimental, că prea le judec cu sufletul. De atîtea ori s-a cerut să jucăm cu sufletul – ceea ce mi s-a părut cam schematic -, dar de ce, cînd ghinionul face ravagii, nu am gîndi cu sufletul? E preferabil să gîndim cu buzunarul? Recunosc că-n acest domeniu sînt mai precar ca defensiva sîrbă; desigur, azi e rușinos să nu știi să gîndești cu buzunarul și, de aceea, asumîndu-mi această infirmitate, îmi propun să nu polemizez cu nici un patron care-mi cere să mă gîndesc mai mult la familia lui decît la Champions League.
Am oarecare capacitate să-l înțeleg, dar mă întreb, nu mai există și Europa League? Ea nu e bună de profit, nu se poate scoate un ban frumos și în ea? Că doar s-au publicat atîtea statistici privitoare la mărirea alocațiilor și la această „masă a săracilor”. A, nu-i același profit. Încă o dată, să nu polemizăm, dar s-o spun clar: Steaua n-a mai avut un străin de talia lui Hamroun; nu am scris-o pînă acum de teamă să nu mă entuziasmez prea repede; se tînjește după Sînmărtean, dar algerianul, în afară de pasa decisivă, mai și marchează.
În campionatul nostru îl pun lîngă cel mai bun fotbalist român la ora actuală: Florin Cernat. De ce nu joacă acesta la FCSB? Vreți să repetați întrebarea?