Wembley, o poză și o jumătate de veac
Pe 15 ianuarie 1969, România remiza, 1-1, pe terenul Angliei, campioană mondială. Momentul este considerat începutul „epocii moderne” din fotbalul românesc
Alexandru Boc a pus o poză pe Facebook. Mai are uneori astfel de obiceiuri la 72 de ani, când nu joacă fotbal cu oameni mai tineri cu patru decenii ca el, când nu se plimbă țanțoș prin centrul Oradei sau când nu apare, elegant până la pedanterie, în studiourile tv bucureștene.
În ordinea numerelor de pe tricouri
„Poza a fost făcută pe 14 ianuarie, cu o zi înainte de meci, la antrenamentul oficial de pe Wembley”, a spus Sandu Boc ieri, la „Stop pe Piept”, emisiunea radio de la Național FM. „Ne-am aliniat în ordinea numerelor de pe tricourile de a doua zi. Se știa deja echipa”, a povestit numărul 3 de pe Wembley. În fundal se pot zări stâlpii legendarei arene și tribunele goale. A doua zi, pe 15 ianuarie, de la ora locală 7.45 PM, ele aveau să fie populate cu 75.000 de oameni.
Un context neprielnic
România începuse preliminariile pentru Mexic ’70, cu selecționer nou, Angelo Niculescu. 0-3 la Lisabona și 2-0 la București cu Elveția. Guadalajara părea foarte departe. Ce șansă să ai în fața Portugaliei lui Eusebio, „bronzul” ultimului Mondial, și în fața Elveției, care în urmă cu un an și jumătate ne bătuse cu 7-1 la Zurich!? Grecia, a patra din grupă, nici nu se mai punea la socoteală. Și se califica doar prima clasată. Iar amicalul cu Anglia, campioana mondială la zi, pica la mijloc de ianuarie, la o dată la care fotbaliștii români erau după o lună de pauză și după preaplinul Sărbătorilor.
Dușul belgian, nea Angelo și căpitanul Lucescu
Tot Sandu Boc povestește: „Am plecat în Belgia pentru antrenamente și pentru un meci amical la Liege. Standard ne-a demolat, 5-0! Înainte de meci, în vestiarul de pe Wembley, nea Angelo ne-a spus că dacă ne-a dat Standard cinci și ne dau și englezii zece, el poate să-și caute serviciu. După care a ieșit și a vorbit căpitanul Lucescu. Mircea ne-a zis că trebuie să fim foarte atenți și să reușim să pierdem cât mai onorabil”. Nimeni nu întrevedea acel 1-1.
Greu cu nocturna
Pe o ploaie deasă și pe un teren care, minut cu minut, devenea tot mai greu, englezii au deschis scorul în minutul 27. Marele Bobby Charlton (deținător la zi al Cupei Campionilor cu Man. United) a bătut un corner din stânga apărării noastre, iar fratele său, Jackie, stoperul, poreclit „Girafa” a marcat cu capul. Am egalat în minutul 74 dintr-un penalty care astăzi nu s-ar fi dat, pentru că s-a șutat de foarte aproape în mâna aceluiași Jackie Charlton. A bătut Dumitrache, învingându-l pe legendarul Gordon Banks. Sandu Boc povestește că dorise să bată el. „Moțule, lasă-l pe Mopsu’, că tu nu vezi poarta în nocturnă”, i-a retezat-o autoritar Cornel Dinu. Pentru fotbalul nostru ediție 1969, nocturna constituia o raritate.
Generația Guadalajara
Din cei 11 de pe Wembley, opt au fost, un an și jumătate mai târziu, în lotul pentru Mexic, iar șase au jucat titulari. Cu Anglia, în acea seară umedă de ianuarie, s-a plămădit o generație. Toți jucătorii aveau între 20 și 24 de ani și au dus în spate echipa națională aproape un deceniu. Dar, ca și în Mexic, de pe Wembley a lipsit Dobrin
„Tricolorii”, aliniați la antrenamentul oficial. În paranteză, clubul și vârsta lor de atunci.
Sus, de la stânga la dreapta: Gheorghe Gornea (24, UTA), Lajos Sătmăreanu (24, Steaua), Alexandru Boc (22, Dinamo), Augustin Deleanu (24, Dinamo), Dan Anca (22, U Cluj), Cornel Dinu (20, Dinamo)
Jos, de la stânga la dreapta: Emeric Dembrovschi (23, Bacău), Flavius Domide (22, UTA), Florea Dumitrache (20, Dinamo), Radu Nunweiller (24, Dinamo), Mircea Lucescu (23, Dinamo).
Sursa/ Arhivă personală Alexandru Boc