Mureșan, ducele de Luxemburg
Președintele lui CFR e marele vinovat al rușinii pățite de campioana României în fața unui adversar cu care n-ar fi trebuit să aibă vreo emoție
A câștigat patru titluri naționale, chiar dacă, aproape de fiecare dată, cu cântec. Plus Cupe naționale, Supercupe. S-a bucurat pe Olimpico și pe Old Trafford de niște victorii istorice. Așa cum se împăunează cu aceste rezultate, tot așa trebuie să-și asume și dezastrul de acum. Iuliu Mureșan are 64 de ani, de 14 e cu CFR-ul în prima ligă, a mai activat alți vreo trei-patru ani în ligile inferioare. Până să vină în fotbal, atras de Arpad Paszkany, cu care era (încă mai este?) prieten, nu văzuse încă un meci cap-coadă.
Imagine falsă
Iuliu Mureșan vrea să pară conducătorul occidental, detașat, superior, profesionist, corect cu toată lumea. Naivilor continuă să le livreze această imagine. În realitate omul e ascuns, uneltitor, răzbunător, gata să dea la o parte oricând pe oricine, prin orice fel de mijloace. Andone, Uhrin, Mandorlini, Cârțu, Rednic, Grigoraș, Miriuță, Edi Iordănescu, Mara, Bilașco, plus zeci de jucători pot depune mărturie. Inclusiv despre Conceicao spusese, cu doar câteva minute înainte de meci, că nu se pune problema să fie dat afară. La fel a zis despre mulți alții, iar din acel moment demiterile au fost chestiuni de ore.
Cuiul Dan Petrescu
Un an încheiat, Iuliu Mureșan a fost redus la tăcere de personalitatea lui Dan Petrescu. „Bursucul” aducea jucătorii, tot el făcea programul, stabilea contractele, primele. Mureșan îl lăuda la televizor pe Dan, dar se vedea că-i stă în gât, că din cauza lui nu poate să se miște liber. Dar perspectiva titlului estompa disconfortul. Când au apărut discuțiile cu plecarea lui Petrescu în China, președintele a răsuflat ușurat. Își recâștiga independența, dreptul la cuvânt. Dacă Dan n-ar fi părăsit CFR-ul, probabil că ar fi început lucrăturile. Chiar dacă era cam riscant, pentru că în cauză nu era vreun venetic sau vreun fost fotbalist de plan secund, ca Miriuță, ci un reprezentant de vârf al Generației de Aur.
Ciorba reîncălzită face bine la stomac
Edi Iordănescu a plecat de la Cluj pentru o vină mult mai mică decât o are Conceicao. Au plecat Mara și Bilașco, și ei cuișoare rămase de pe vremea cuiului Petrescu. Toni, numit „ciorbă reîncălzită” de Mircea Lucescu, era pansamentul gastric perfect, alimentul revigorant pentru stomacul atât de greu încercat al președintelui. Petrescu poate ar fi fost de acord cu portarul Jesus Fernandez, dar n-ar fi îngăduit niciodată aducerea unui exemplar împăiat ca Baptista sau a unor jucători de-o modestie lucie precum Lang sau Males. Cu Conceicao totul e posibil, inclusiv să-l lămurești pe Vâtcă să se dea lovit ca să apere Fernandez. Vâtcă n-a acceptat, a apărat, nelovit, cu Dinamo, după care a plecat la Voluntari, tăcând (nu gratis!) și refuzând să dezvolte subiectul.
Penibilul căldurii din vestiar
Despre întoarcerea din Luxemburg, o noapte întreagă, am mai vorbit. Un președinte cu aproape două decenii de experiență în fotbal n-ar fi trebuit să fie niciodată cu amatorismul unui astfel de program. Dar culmea penibilului a fost atinsă atunci când Mureșan s-a apucat să povestească despre caloriferele care mergeau în vestiarul din Luxemburg. De-aia a pierdut CFR-ul manșa tur cu 2-0, c-a fost cald în vestiar. Dar în retur de ce era 3-0 pentru Dudelange? Aduseseră luxemburghezii caloriferele cu ei și le montaseră în vestiarul gazdelor? Asemenea explicații merg doar la publicul preșcolar. Decât să spui așa ceva, mai bine taci. Noroc că n-a fost vreo fază de arbitraj, vreun aut acordat invers, că-l invoca și peste douăzeci de ani!
Acum nu sunt prea mulți?
Când, o dată cu Edi Iordănescu, au fost mătrășiți și au trebuit să iasă din peisaj Mara și Bilașco, Mureșan a rostit istoricul „oricum eram prea mulți”. Prea mulți par să fie și acum. Nu pentru că ar veni, cum se aude, Șfaițer, Daniel Stanciu sau chiar marele Rafa Gordillo. Chiar așa, ce să caute Gordillo în Gruia?
Nu! La CFR sunt prea mulți chiar și atunci când Iuliu Mureșan e singur într-o încăpere! El însuși înseamnă „prea mulți”.
După recâștigarea independenței de sub Dan Petrescu, după o vară întreagă de manevre și de chiverniseli soldate cu dubla penibilă în fața lui Dudelange, e momentul să invoci luciditatea, realismul și să te autoanalizezi, așa cum te-ai evaluat și în momentul victoriei de la Roma. Dacă-i consideri tot pe alții vinovați, înseamnă că s-a dat drumul la căldură în birou, în plină vară, și judecata n-a putut să fie limpede.
Deschide geamul, doctore, e nevoie de niște aer proaspăt!!