Nae, omul lui Balaci și-al lui Fănuș Neagu

Auzind c-a murit Tilihoi, Sorin Cârțu a plâns în direct la televizor. Abia întors dintre străini, plânge și Ilie Balaci.

La Craiova îl jelesc ceilalți doi Nae din linia de fund, Negrilă și Ungureanu, de care în ultimii ani Tilihoi a fost nedespărțit. Undeva în cer, probabil că lăcrimează și Fănuș Neagu, brăilean de-al său, cu care Nae era prieten măcar prin comuniunea locului de baștină.

După ce i-a ținut pe piept, prin cupele europene, pe Dieter Hoennes, Altobelli, Graziani, Lacombe sau alți nouari celebri, după ce a spus că într-o epocă în care jucau Dumitrache, Dudu Georgescu sau Mircea Sandu, pentru el cel mai periculos adversar direct a fost Radu II (”știa tot , am avut viață grea cu el, mă-nțelegi?!”), după ce a antrenat cu destul succes în anii nouăzeci o echipă, Jiul IEELIF, pe care și-a făcut-o aproape singur și cu care a promovat din județ până în Divizia B, unde a stat vreo cinci ani, Nae Tilihoi a fost cronicar.

Vreme de șase ani, din 2005 până în 2011, în fiecare luni, Nae punea pe masa lui Ion Jianu, șeful ”Sportului” de la Gazeta de Sud, câte un articol. Nu erau cei mai buni ani ai fotbalului oltean, un sezon Știința a fost chiar în liga a doua, iar textele lui Tilihoi despicau dur evenimentele. Criticau ce era de criticat, lăudau ce trebuia lăudat, încurajau tinerii care promiteau, certau conducătorii care nu făceau ce trebuie, puneau la punct suporterii care n-aveau destulă răbdare.

În 2011, Nae și-a strâns textele în volum. A apărut la Editura de Sud din Craiova ”Cronicar în vremuri tulburi”, o carte de aproape 300 de pagini, dedicată memoriei fiicei sale, Alina, dispărută în 2007 la doar treizeci de ani. Graficianul coperții a fost extrem de inspirat, compunând un Tilihoi din două jumătăți. Cea din dreapta, jucătorul tânăr, în echipament alb-albastru, cea din stânga, cronicarul matur, în cămașă cu carouri (tot alb-albastre, firește!) și pantaloni la dungă.

În postfață, Ilie Balaci scrie: ”Când Nae m-a sunat să-mi zică <<Iliuță, te rog, tată, bagă și tu două-trei vorbe despre mine!>>, i-am replicat<<Păi ce, mă, eu sunt Fănuș Neagu?!>>…. Apoi am început să-mi aduc aminte că sunt prieten cu <<Limbă>> Tilihoi de aproape patru decenii! <<Limbă>>, cel care ne făcea capul calendar! Nu tăcea niciodată, uneori acoperea în vestiar chiar și antrenorul!

Iar în prefață Fănuș Neagu a spus ”Dăruit să ajungă cronicar în aceste vremuri tulburi, Tilihoi își găsește echilibrul sub aripa cuvintelor, aducând în stepa colii de scris mărturii în favoarea onestității, izbind în cei care iubesc minciuna, considerând-o adevărul mileniului trei”

Când pe cartea cuiva scriu astfel Ilie Balaci și Fănuș Neagu, înseamnă că acel cineva a fost mai mult decât un fotbalist. A fost un om cu totul deosebit!

Du-te în pace, Nae Tilihoi! Urmele trecerii tale pe pământ vor exista mereu!