Capul lui Teixeira

Când Dennis Man e pe toate buzele și în toate titlurile (are și nume de pus în titlu, pentru că e scurt și polisemantic), se cuvine să vorbim puțin despre colegul său, Filipe Teixeira.

18 unități în minus pe tricou, 80 față de 98, dar și 18 ani în plus față de Man, numerele de pe spate fiind anii de naștere. Aproape 37, față de 19 neîmpliniți. În orice fiziologie, Filipe i-ar putea fi tată lui Dennis.

Teixeira a intrat în minutul 51 în locul lui Ovidiu Popescu, amenințat cu eliminare. De-atunci (puțină lume a observat!) Steaua a schimbat sistemul. Filipe nu s-a dus mijlocaș central, închizător, lângă Pintilii, de unde plecase Ovidiu, ci a jucat ceva mai sus. Concomitent, Budescu a coborât și el un pic, cam la nivelul portughezului, așa că din 4-2-3-1 clasic s-a ajuns într-un 4-1-4-1, cu Costică și Filipe interi.

Adică doi jucători de ultimă pasă, în loc de unul singur. Dar nu e nicio filosofie, orice antrenor ar fi făcut asta la 1-1 acasă cu Voluntariul, nu trebuie să fii Mourinho, ajunge să fii Dică pentru a-ți da seama că Alibec, Teixeira și De Amorim sunt schimbările de care e nevoie. Doar dacă ești strâns cu ușa recurgi la Momcilovici, Achim sau Benzar cel mic, ultimul, pe post de rezervă de combustibil dacă lui Dennis Man, care nu jucase de mai multe luni, i s-ar fi terminat benzina.

Interesant a fost însă ce s-a întâmplat la golul lui Man, din minutele de prelungire. Atunci, „covrigul” lui William l-a găsit pe Teixeira dincolo de colțul careului mic, aproape de linia de fund. Filipe are 1,75m, nu e și n-a fost niciodată jucător de cap. Acolo putea fi Alibec, cu aproape 15 centimetri mai înalt, dar nu ne-am fi mirat nici dacă i-am fi întâlnit în preajma lui Balauru pe Larie sau pe Bălașa, avantajați de talie și mânați în față de tabela pe care era scris un nesatisfăcător 1-1.

Aici a intervenit flerul de fotbalist al lui Teixeira. S-a depărtat spre lateral (n-avea nicio șansă dacă rămânea între stoperi), a sărit și a răsucit mingea spre înapoi, punând-o exact pe fruntea juniorului Man. Execuția e grea, mingea vine învârtită, și dacă n-ai o tehnică perfectă a loviturii de cap, riști să dai în peluză sau, mai rău, să faci torticolis, să rămâi cu gâtul înțepenit.

Probabil că, preocupat s-o ia spre dreapta și apoi să dea cu capul, Filipe nici nu l-a văzut pe Dennis, dar simțul de fotbalist l-a ghidat să recentreze destul de tare, dincolo de granița brațelor portarului, unde era imposibil să nu se afle vreun tricou roșu cu fața spre poartă. Asta a fost tot.