Euro 2016, inima suferindă a Europei
Oare mai are rost ca turneul final Euro 2016 să se mai dispute în Franța?
![Permalink to Euro 2016, inima suferindă a Europei](https://blogsport.gsp.ro/buzarin/wp-content/uploads/sites/6/2016/03/stade-de-france.jpg)
Când vezi panica de la Bruxelles, când o auzi vorbind, înspăimântată, pe fiica lui Rednic, aflată la câțiva metri de mirosul de sânge, întrebarea cea mai clară care se poate rosti nu-l vizează pe Iordănescu, nu se referă la Alibec, la Budescu sau la Ropotan, ci vizează UEFA, guvernul francez și însăși Uniunea Europeană. Oare mai are rost ca turneul final Euro 2016 să se mai dispute în Franța?
Peste mai puțin de trei luni se va juca la Paris, la două ceasuri de condus de Bruxelles, dar și la o plimbare de Bataclan. Se va juca la Lille, care e aproape lipit de frontiera belgiană. România va fi actor principal al meciului inaugural, dar la fel de îngrijorați ar fi trebuit să fim și dacă pe Stade de France ar fi pășit în locul nostru Kazahstan, Azerbaidjan sau Israel, ineditele noastre colege de continent.
Politicienii spun, la unison, că nu trebuie să abandonăm lupta. N-are importanță dacă oratorii se numesc Angela Merkel, Francois Hollande sau Mihnea Motoc, ministrul Apărării din dealul Cotroceniului, care ieri băga google translate pe discursurile occidentale și vorbea însuflețit despre combaterea flagelului terorist. Cum să-l combatem, dom’ministru? Murind, cu zecile, cu sutele, aprinzând pioși lumânări la locul faptelor (pe pariu că în zilele următoare Klaus Iohannis se va reculege la Zaventem?!) și așteptând următorul atentat?
Europa mileniului trei e un excelent colector de taxe, un redutabil emițător de norme sau de principii, dar când vine vorba să se apere și să se organizeze, e plăpândă ca o trestie. Aproape o jumătate de miliard de oameni, de la Sulina și Periprava până la Cabo Rocca și din Laponia în Tenerife sau Madeira, sunt îndoctrinați că lucioasa vacă europeană îi hrănește, le oferă confort și securitate, iar ei trebuie să lupte și să-și lase ciolanele prin aeroporturi, prin stații de metrou și, Doamne-ferește! să nu se întâmple așa, pe stadioanele unui campionat european care acum, cu 80 de zile înainte de startul său, pare expus din toate părțile. Zicem că luptăm, dar de fapt dăm banda cu Odă Bucuriei la maximum, ca să n-auzim cum fâsâie și trosnesc centurile explozive. Combatem flagelul punând în calea lui carnea de tun a trupurilor noastre!