Torje, la cald și la rece
La Torshavn, Torje părea că s-a întors la tipul nevîrstnic, cîntînd spre sfîrșitul nopții "Steaua e numai una!"
Torshavn, 11 octombrie, ora 21, ora României. Gabi Torje, proaspăt desprins din hora bucuriei polare, declară destul de înțepat: „Dedicăm această calificare familiilor, celor care au crezut în noi și celor care n-au crezut. Toți cei care au dat cu pietre în noi acum să aibă și ei o noapte albă, așa cum am avut și noi!”
N-ai cum să nu sesizezi agresivitatea discursului. Stilul e de-a dreptul vindicativ, se urează nopți albe celor care au dat cu pietre. Probabil că pietrele, ipotetice, roci metaforice, bazalturi imaginare, au fost huiduielile din finalul meciului cu Finlanda. Restul, parcă e un blestem de Arghezi, parodiat de Topîrceanu „Să ți se spargă timpanu’/ Să n-auzi cînd vine traivanu’/ Să n-ai după masă tutun/ Să-ți pută buricu'”. Să recunoaștem că nu e departe. Și să băgăm capul în pămînt, pentru că, o știm foarte bine, învingătorilor li se iartă totul. Oare chiar li se iartă?
București, mai bine zis Otopeni, 12a octombrie, ora 19, tot a României. Nici 24 de ore de la vorbele cu iz de vendetă din Feroe. Gabi Torje schimbă placa: „Trebuie să ne gîndim la ieșirea din grupă (…) Ce a fost e istorie, important este ce urmează. Trebuie să ne pregătim mai bine. Ne dorim cu toții să fim în cea mai bună formă (…) ca să ajungem în fazele eliminatorii”.
Altceva, nu? Au dispărut pietrele și nopțile albe, s-au evaporat Arghezi, Topîrceanu, traivanu’ și buricu’. La orizont se conturează silueta unui obiectiv îndrăzneț, depășirea grupei de la Euro 2016 și accesul (măcar) în „optimi”. Împreună, cu toții, nu doar cu familiile lor, care au crezut. Așa mai merge!
La Torshavn, Torje părea că s-a întors la tipul nevîrstnic, cîntînd spre sfîrșitul nopții „Steaua e numai una!”. O noapte, nu contează cît de adînc dormită, și un zbor lung, din Atlantic pînă în Bărăgan, au dus la o demult așteptată maturizare. În fond, la meciul cu Finlanda, cei aproape cincizeci de mii din tribune n-au avut pietre, ci doar glasuri. Ca și Torje la Torshavn, de altfel.