Florine, las-o așa cum n-a căzut!

Ca un trăitor al acelui 15-0 de pe Giulești de acum 35 de ani, e greu de acceptat că un 11-38 cu Franța e un rezultat onorabil.

vineri, 25 septembrie 2015, 10:12

Dacă Durbac-senior, tatăl lui Bobby-marketing, Florică Murariu sau Mihai Bucos (am făcut apel și la generațiile anterioare acelei victorii, pentru că și ele i-au bătut pe „cocoși”) pierdeau la diferența asta, atunci Anton Groman, Dumitru Tănăsescu sau Calimachi, jurnaliștii de rugby ai acelor ani, îi săpuneau temeinic. 11-38 era prea sever chiar și pentru generațiile mai dincoace, să zicem Hari Dumitraș, Fulina sau Nichitean, însă astăzi 11-38 e normal, onorabil, rezonabil și în toate felurile îngăduite de dicționarul de sinonime.

Pe vremea aceea, a victoriilor noastre, Franța venea dintr-un pătrat al Sudului, mărginit de vinuri bune. Biaritz, Narbone, Perpignan, Auch. Croisantul rugbyului lor se întindea cel mult pînă la podgoriile dinspre Toulouse și Bordeaux, însă astăzi ajunge să cuprindă mările și oceanele, pînă în ostroavele de corali ale Pacificului, de unde vine acest Uini Atonio, un fel de Gogea Mitu din Mîrșani, de 145 de kile.

Pe timpul lui Bucan și Dodo Munteanu, malacul din Polinezia putea face carieră doar la vreun bîlci, rupînd lanțuri, pentru că rugbyul încă se încăpățîna să accepte cele din urmă reguli ale oamenilor normali.

Ce-i drept, nici noi nu ne mai inspirăm doar de la Bîrlad, Petroșani sau Parcul Copilului, ne-am întins prin Gruzia, prin Africa de Sud, dar se pare că am adus de pe-acolo doar veleitari, dispuși imediat să învețe un imn straniu, ale cărui slove de început te îndeamnă să te deștepți.

Acest sport al gentlemanilor și al corectitudinii acceptă umilința de a fi arbitrat nu doar pe teren, ci mai ales la televizor. Florin Vlaicu ne încredințează că ar fi culcat balonul în terenul de țintă francez, tehnologiile sofisticate ne-au demonstrat într-un tîrziu că n-a fost eseu, între iarbă și ou mai rămînînd doar niște diviziuni de centimetru.

Păcat, Florine! Din păcate, tu și ai tăi v-ați născut prea tîrziu, ați întîrziat cu vreo trei decenii. Acum e totul video, și placajul, și grămada și parcă nici banchetul de după meci, unde se bea un șpriț sănătos cu adversarii, nu mai are nici o noimă. Să se ducă doar căpitanii, iar ceilalți să privească din camere, la televizor, urmărind atent dacă s-au ciocnit paharele sau nu.

Comentarii (19)Adaugă comentariu

mihai (29 comentarii) • 25 septembrie 2015, 10:29

corect

Dan Mocanu (1 comentarii) • 25 septembrie 2015, 11:03

Nu e rau ca se vorbeste atat de mult despre rugbyin ultimul timp si nu e rau nici sa accepti niste critici constructive. Uneori parca e mai mult de atat insa. Unele critici incep sa fie rautacioase si asta nu e bine. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu se vorbeste despre rugby decat atunci cand este un mare eveniment precum cel de acum, Cupa Mondiala. Pai putem sa zicem ca e onorabil 11-38 daca ar fi sa punem in balanta doar bugetele celor doua federatii (5 mil Romania – 150 mil Franta). Daca ar fi sa ne mai luam si dupa conditiile de pregatire din cele doua tari si aria de selectie din care se formeaza echipa nationala cred ca ar trebui sa fim mai mult decat multumiti si ca reusim sa participam la cupa mondiala. Ar fi totusi bine sa scoatem in evindenta faptul ca ne mentinem pe locul 17 in lume desi daca ar fi sa ne luam dupa argumentele de mai sus poate ca nici nu ar trebui sa fim acolo.

Alex (1 comentarii) • 25 septembrie 2015, 11:03

„Acest sport al gentlemanilor și al corectitudinii acceptă umilința de a fi arbitrat nu doar pe teren, ci mai ales la televizor.” Chiar ai judecat chestia asta inainte de a o scrie? Sau doar troll-ezi?

marian (4 comentarii) • 25 septembrie 2015, 11:07

dar diferenta dintre gsp si l equipe care o fi?

jalabert (1 comentarii) • 25 septembrie 2015, 11:26

dumnule buzarin cand faceti comparatii comparat si evolutia acestui sport intre cele dua tari. acum 35 de ani acest sport era practicat la un nivel de semiamatorism atat in franta cat si in romania. in timp ce in franta s-a trecut la profesionism la noi se practica acelasirugby ca acum 35 ani. e ca si cum ai compara pregatirea fizica si valoarea unei echipe de fotbal de azi cu una de cum 100 de ani cand fotalul era amator. comparatia dumitale e deplasata la fel ca s articolul in sine. daca vroiai sa scri ceva decent puteai incerca o analiza a acestui sport si despre cat de cunoscut si apreciat este el in romania.

stan (13 comentarii) • 25 septembrie 2015, 11:34

macar la rugby mai jucam cu franta si nu am fost campioni mondiali. La handbal masculin vedem Franta la televizor. Macar daca ne-am uita cu folos cum se uitau ei la noi in anii ’70.

catio (4 comentarii) • 25 septembrie 2015, 11:49

Probabil ca Florin Vlaicu, entuziasmat de a fi reusit sa treca cu balonul dincolo de butul francezilor, a uitat ca trebuie sa-l si culce la pamant, asa ca s-a multumit sa-l stranga tandru la piept, inchipuindu-si ca e suficient ca eseul sa fie validat. Am vazut de mai multe ori reluarea, chiar culcat fiind pe spate avea loc sa culce balonul la pamant, intr-un ultim efort. Inexplicabil pentru un international de valoarea sa. Ca si ratarea aceea a loviturii de pedeapsa dintr-o pozitie aproape centrala.

alex91ro (7 comentarii) • 25 septembrie 2015, 12:34

Ai nostri s-au descurcat admirabil, nu poti concura cu o natiune care are de nu stiu cate ori mai multi jucatori de rugby. Exista exceptii in unele sporturi, dar sunt foarte rare, primul care-mi vine in minte este Islanda care din 300.000 (cam cat are Clujul?) a reusit sa scoata o nationala de cateva ori mai buna decat a noastra.

bogdan (4 comentarii) • 25 septembrie 2015, 12:46

Corect articol.
Nationala de rugbi si-a dorit un rezultat bun si s-a vazut asta pe teren, au luptat cat au putut.
Au fost niste momente cheie care daca era valorificate in favoarea noastra puteau conduce spre alt rezultat.
Ma refer in principal la ratarile lui Vlaicu la 3-3, respectiv aproape-eseul mentionat in text dar si cele doua lovituri de pedeapsa din pozitii extrem de bune.
Sunt convins ca Vlaicu a avut multa dorinta, dar a ratat exact cand ar fi trebuit sa marcheze si sa intre in istorie. Cred ca un altul cu psihic mai puternic ar fi culcat mingea cu tot cu mana francezului pe ea. Iar loviturile alea doua le-a ratat pur si simplu copilareste. Ion Constantin (Dumnezeu sa-l odihneasca) transforma pe vremuri de la jumatatea terenului si chiar din unghi iar lui Vlaicu nu i-a iesit din pozitie centrala de la 25 m.
As spune ca a fost in ‘buna traditie’ romaneasca de a rata momentele astrale din cauza de mentalitate fricoasa. Mai e de lucru la mental si asta nu numai in sport ci si ca societate. Exista o mare frica de a reusi si o gandire paguboasa gen ‘astia sunt prea tari pentru noi, e imposibil, cadem de pe un cal frumos’.

si apropo de marele Constantin, aici o recenzie frumoasa ‘in memoriam’.
http://frr.ro/2013/06/11/ion-constantin-in-memoriam/

adi_stelistul (70 comentarii) • 25 septembrie 2015, 15:19

Hm, si eu am trait acel 15-0 (imi amintesc si acum ca l-am vazut la un televizor minuscul Sport pus peste unul mai mare, Diamant – parca? -, care se stricase taman atunci) dar imi amintesc ca intre acel meci si acel 12-6 de la Auch a fost un meci de World Cup in care ne-au zvantat mai rau ca acum: 12-55. Poate, zic si eu, la Cupa Mondiala o fi altfel. Daca facem o comparatie intre rezultatul din Anglia si cel de atunci din Noua Zeelanda, suntem pe plus. Nu?

adi_stelistul (70 comentarii) • 25 septembrie 2015, 15:20

A, plus observatia ca atunci incercarea valora doar 4 puncte. Francezii reusisera 9, deci scorul, la punctajul de azi, era 64-12. Eu zic ca e un plus clar.

dinamo100 (18 comentarii) • 25 septembrie 2015, 16:16

Asa e. din pacate mingea nu a fost culcata oricat ne-am uitat la reluarile din toate pozitiile.

Maxentiu (42 comentarii) • 25 septembrie 2015, 23:37

Faceti atita caz de eseul ala de parca numai ala ne-a lipsit ca sa batem Franta. Fijienilor li s-a refuzat un eseu clar ca lumina zilei, mult mai clar decit „eseul” lui Vlaicu, in meciul cu Anglia. In loc sa se lamenteze cu „ce-ar fi fost daca”, s-au dus peste englezi si au mai dat unul, dupa doar citeva minute. Nu cred ca Matawalu sau cum l-o chema pe ala o sa-si plictiseasca peste ani nepotii cu eseul refuzat din meciul cu Anglia, dar stiu ca exact asta vor face Vlaicu si ziaristii sportivi din Romania.

aradeanul utist (1 comentarii) • 26 septembrie 2015, 0:01

nu esti departe de adevar, buzarine…
daca ai fi scris corect si denumirile localitatilor franceze (biaRRitz, narboNNe), sau al produsului de panificatie (croiSSant), era si mai bine…
dar nu sunt suparat, ca doar suntem in romanica, unde… MERGE SI ASA…

talpaiadului (3 comentarii) • 26 septembrie 2015, 5:00

Articol penibil. Pierdere de timp, bai Buzarine!

Nicu (1 comentarii) • 26 septembrie 2015, 8:05

HAI ROMANIA !!! Oriunde te-ai afla…

catalin_cj (7 comentarii) • 26 septembrie 2015, 13:41

Aline bati campii. Exact ca si la fotbal, si aici vorbeste investitia. In campionatul Frantei joaca doar jucatori alesi, iar in cel al Romaniei doar jucatorii ramasi. Asta e diferenta. Aia au o industrie bazata pe pasiune si noi avem doar o pasiune.