Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

În fine, putem vorbi de un vicelider autoritar. Echipa din Tîrgu Mureș s-a desprins de restul urmăritoarelor liderului, învintîndu-ne să-i aruncăm o privire.

Ca unul ceva mai copt, am prins aievea ASA-ul anilor șaptezeci. Echipa de contraatac a meșterului Bone. Trei ani la rînd în Cupa UEFA, un exemplu de melanj etnic izbutit, unde maghiarii Boloni, Hajnal, Both, Fazekas sau Varodi conlocuiau pașnic și lucrativ cu Ispir, Mureșan, Unchiaș sau Pîslaru.

Azi e tot ASA, fără să fie vreo legătură. Ultimul A vine de la Ardealul, finanțarea e de la autoritățile locale, oștirea intrată în NATO avînd cu totul alte preocupări. Boema contraatacului șaptezecist a fost înlocuită cu tactica milenaristă, iar anacronica statornicie a băncii tehnice (Tiberiu Bone a stat mai bine de un deceniu, retrăgîndu-se, bolnav, cu doar cîteva luni înainte să moară la 55 de ani) a fost pusă la colț de trepidațiile prezentului, viceliderul etalînd deja trei antrenori (Falub, Pustai, Ciobotariu) în doar cîteva luni.

Acest vicelider surprinzător, care e în stare să marcheze două goluri dintr-o singură ocazie, e la doar patru puncte de Steaua, chit că Gâlcă mai are de jucat și meciul cu Viitorul, iar echipa lui Hagi e acum ceva mai liniștită decît atunci cînd trebuia să învingă obligatoriu în Ghencea ca să se salveze. Campionatul nostru a emanat, așadar, o trupă care poate face o oarecare opoziție hergemoniei invocate de Meme cu mulți ani înainte ca ea să apară aievea. Petrolul, Astra, Dinamo, Craiova, contestatare teoretice, n-au avut suflu să se țină de acest Ardealul care pare să preia multe dintre însușirile competiționale ale CFR-ului de acum cîțiva ani. Constatarea a venit în sinea autorului acestor rînduri cu cîteva săptămîni înainte ca ea să fi fost emisă explicit vineri seara de finanțatorul botoșenean Iftimie, care a simțit pe propria piele mîngîierea  Ardealului.

Această ASA e o nou-promovată care plătește bine și la timp, își permite jucători experimentați, care nu semnează pe bani puțini. O medie de vîrstă către treizeci de ani, rutină, sute de meciuri în Liga I. Fotbal, atît cît să iasă punctele. Organizare atît în teren, cît și în afara lui, cu toate sensurile, chiar și cu cele peiorative, pe care le poate îmbrăca această tocită expresie. La Botoșani, ASA a avut două ocazii și a marcat două goluri. Exemplu de eficiență, dar ce e așa greu cînd la tine centrează Sepsi și marchează Zicu, în timp ce dincolo se pleacă la atac cu Ivanovici și se apără cu Curileac? Cine e Ivanovici? Cine e Curileac? Sepsi, Zicu, Marius Constantin, Gabi Mureșan, Goga, Ndoye sau Hora știm cu toții cine sînt.

Am remarcat în imaginea acestui vicelider 2015 și cîteva aspecte vintage, desprinse parcă din peisajul de început al anilor nouăzeci. Înainte de startul reprizei secunde, Narcis Răducan, cu o croială a costumului demnă de zilele noastre, l-a însoțit pînă în teren pe arbitru, să-i explice cine știe ce. Apoi, în ultimele minute, cînd Botoșaniul ataca, doi jucători de rezervă, îmbrăcați cu geci groase, au reținut mingea ieșită în aut pe bancă, trăgînd de timp și luînd cartonașe galbene. Spuneam doar că organizarea se întinde și în afara terenului, nu?