3283 plus 1803, expresia presiunii
Nu vă speriați de cifre, nu reprezintă facturi restante. Ele exprimă numărul spectatorilor din Ștefan cel Mare și de la Cluj, două meleaguri unde favoriții au fost contestați copios la ultimele lor apariții.
Adunate, cifrele fac 5086. O sumă aproape […]

Nu vă speriați de cifre, nu reprezintă facturi restante. Ele exprimă numărul spectatorilor din Ștefan cel Mare și de la Cluj, două meleaguri unde favoriții au fost contestați copios la ultimele lor apariții.
Adunate, cifrele fac 5086. O sumă aproape de necomentat, chiar dacă etapa s-a disputat în mijloc de săptămînă, la ore cu totul nepotrivite. Pe vremuri, la Dinamo, vizita unei echipe de teapa Chiajnei se lăsa măcar cu zece mii de oameni, iar la Cluj, pe vechiul stadion, prăbușit și nerefăcut, tot veneau șapte-opt mii, chiar dacă musafirul avea o firmă nevandabilă, ca a Botoșaniului.
Aceste mîini de oameni, aceste pîlcuri, grupulețe, situate sub media campionatului, calculată pentru tur la 3732, s-au răsculat împotriva favoriților, creînd presiuni umane intens mediatizate, duse pînă aproape de zona de scandal.
La Cluj problema e simplă. E vorba de o echipă cu necazuri financiare mari, care aduce și ea pe cine poate. Oamenii sînt nervoși că n-au mai văzut un gol de la Moș Nicolae, nici măcar atunci cînd Ceppelini (cine o mai fi și el?) are mingea la punctual cu var. „Dacă ne băgați în B, vă rupem picioarele”, asta e presiunea celor 1803 piepturi. Nu e nostalgia după Mihai Adam, după Ivansuc, după Tim Cîmpeanu și nici măcar după mai recentul Marius Predatu, contestatarii sînt prea tineri să-i fi prins jucînd pe viu. E doar dorința sinceră a grupusculului de a vedea un gol, fără ca pentru asta să fie nevoie de șapte-opt drumuri la stadion.
La Dinamo lucrurile stau mai complex. Vali Lazăr, unul dintre puținii în care a pîlpîit viața la meciul cu Chiajna, se plînge că oamenii vin la stadion doar ca să conteste. Păi ce altceva să facă? Dacă scoatem din context meciul cu Ceahlăul, unde și acolo au condus oaspeții, vedem în ultima săptămînă un 1-6, Pandurii plus Chiajna! Asta ca să nu ne aducem aminte de un 1-6 la Astra sau de un 1-7 în pregătiri, în fața unor danezi care încă n-au aflat de la ce raion se cumpără lamele de bărbierit.
La cifrele astea Vali Lazăr ar vrea ca suporterii să fie senini, îmbujorați, și să-I poarte pe brațe? „Nu meritați tricoul roșu să-l purtați!” și „Rușine să vă fie!”. Clar, nu sînt vorbe de alint, dar se putea și mai rău. Cine nu-l crede să-l sune pe Pulhac și va afla cum în Polonia fanii le-au imaginat jucătorilor morminte pe gazon!
Se va spune că jucătorii n-au nici o vină, că ăsta le e nivelul. Într-adevăr, ei, fotbaliștii, ăștia sînt, alții n-au de unde să bage. Dar acești oameni n-au venit singuri la echipă, ci aduși de cineva, care tot vorbește de proiecte peste proiecte, chit că asta înseamnă nesfîrșite rocade între Stoican și Teja. De cîți arhitecți și de cîte planșete e nevoie ca să proiectezi cel mai slab Dinamo din aproape șapte decenii de istorie?