La aproape 38 de ani, Pancu
Să suferi pentru banderolă, să iubești fotbalul și să fumezi doar la șpriț. Cam așa se prepară elixirul
La aproape 38 de ani, Pancu suferă pentru fotbal. În caz particular, pentru banderolă, dar și banderola, bucata aceea de material textil, […]
Să suferi pentru banderolă, să iubești fotbalul și să fumezi doar la șpriț. Cam așa se prepară elixirul
La aproape 38 de ani, Pancu suferă pentru fotbal. În caz particular, pentru banderolă, dar și banderola, bucata aceea de material textil, tot la fotbal se referă. În cantonament, Pustai i-a sugerat lui Pancone să-i cedeze însemnul de căpitan lui Săpunaru, pe motiv că are șanse să joace mai mult. S-a conformat pe loc și abia la o lună a dezvăluit că s-a simțit umilit, că a pus la suflet, că l-a durut. Avea mai multe căi de atac. Să zică nu. La vîrsta lui și la granitul din care e făcută statuia sa în Giulești, n-aveau ce să-i facă. Sau să plece din cantonament. Să anunțe elegant că se lasă. Să protesteze, riscînd un scandal. Nu s-a întîmplat nimic din toate astea, în afară de o confesiune tîrzie, făcută abia după ce Rapidul a reușit să bată Steaua. Dacă n-ar fi fost seara din Ghencea, probabil că n-am fi aflat niciodată.
La aproape 38 de ani, Pancu încă joacă. Se trezește dimineața, merge la antrenament, face saună, cinci contra doi, alergări. Mănîncă pui cu paste în ziua meciului, doarme în cantonament, stinge lumina la 11 seara, deși lui i-au plăcut întotdeauna nopțile mai mult decît zilele. Se urcă des pe cîntar, chiar dacă n-are motive, evită oglinda, pentru că au început să apară riduri, se bărbierește mai des, fiindcă barba albește prima, înaintea părului. Are cel mai mic contract din lot, a jucat la Beșiktaș, ar putea să stea acasă și să se trezească la prînz, dar mai vrea să joace un an, adică pînă la aproape 39. Leatul lui s-a lăsat demult, sînt oameni cu pîntece rotunjite, își văd de familii, mai un grătar, mai o afacere, nu cantonamente, nu autocar, ci toate cele lumești, ale vieții.
La aproape 38 de ani, Pancu poate fi certat că strigă măscări contra Stelei și că are puterea de a spune că are orgasm cînd face asta. Dar oamenilor mai în vîrstă li se iartă inclusiv excesele erotice, pentru că asemenea lucruri se întîmplă din ce în ce mai rar și tocmai de aceea rămîn memorabile. La aproape 38 de ani, Pancu va face aproape două decenii de cînd a debutat la Iași, într-un meci, culmea!, cu Steaua. Faceți socoteala, sînt peste șapte mii de zile, din care măcar vreo șase mii au fost cu antrenamente sau meciuri. Acceptați că sînt cam zece mii de ore, legați-le cap la cap și veți afla cifre astronomice. Cam un an și ceva de stat necontenit pe teren. Cum ar fi, de-acum pînă prin vara viitoare să nu te dai deloc jos din ghete!
La aproape 38 de ani, Pancu ne destăinuie că fumează doar la șpriț. Tinerii pe care uneori îi întîlnește ca adversari și care nu se născuseră atunci cînd debuta el citesc asta și-și privesc nedumeriți ecranul digital. Cum vine asta? Foarte simplu! Iubești fotbalul, îi mulțumești pentru calitățile pe care ți le-a dat, tragi de tine, suferi pentru banderolă, îți pui la treabă sufletul, mușchii și mintea, iar la aproape 38 de ani rămîi cu propriul tău ficat în acea rezonanță intimă care să-ți permită uneori un șpriț și o țigară. Ce e așa greu de priceput?