Reporterul Ovidiu

Pe Ovidiu Ioanițoaia l-am cunoscut fizic acum aproape 25 de ani și mental în urmă cu mai bine de 35. L-am cunoscut dintr-o carte.

Coperți maronii, preț 6,25lei, bun de tipar la 5 iulie 1979. Editura Junimea, Iași. Colecția Reporter […]

Pe Ovidiu Ioanițoaia l-am cunoscut fizic acum aproape 25 de ani și mental în urmă cu mai bine de 35. L-am cunoscut dintr-o carte.

Coperți maronii, preț 6,25lei, bun de tipar la 5 iulie 1979. Editura Junimea, Iași. Colecția Reporter XX, undeXX înseamnă veacul, nu cromozomii.

Cartea se numește “Bărbați cu obiceiuri de eroi” și adună reportajele publicate de Ovidiu Ioanițoaia în Flacăra vreme de mai mulți ani. Ea zugrăvește, conform titlului, bărbați.

Cine va avea curiozitatea de a săpa în înaltul bibliotecilor după acest volum va avea surpriza să întîlnească naturi astăzi dispărute. Nu ale bărbaților, ale eroilor, ci ale reporterului și reportajului.

Acum reporterii nu mai există sau nu mai trăiesc în învelișul lor primordial. Pixul lor arhaic și carnețelul lor desuet s-au transformat în microfonul gîtuit cu cub promoțional, înființat dinaintea gurii unor personaje care zău că n-au nici haz, nici noimă.

În acei ani de demult, reportajul era o poveste, iar reporterul, un tip dăruit cu har, care picta din cuvinte și te făcea să vezi totul, ca și cum ai fi fost acolo, în mijlocul poveștii. N-aveai nevoie de poze sau de imagini în mișcare, era destulă slova care curgea din brațele plumbuite ale mașinii de scris.

Asta e Ovidiu Ioanițoaia la bază. Reporter. Tot ce s-a clădit de-atunci încoace, ziaristul de succes, editorialistul de forță, vedeta tv, sînt simple întîmplări fericite, izvorîte din trunchiul acelui reporter tînăr și savuros, care te ținea vreme de sute de rînduri cu ochii în literele și în gîndurile sale.