Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

Cojocaru, azi și mîine

Acum, cînd miile de români trăitori pe lîngă Alicante au părăsit deja gazonul pe care îl invadaseră, cînd laudele și regretele înfrîngerii amicale cu Borussia Dortmund s-au mai stins, pot să-și facă loc și întrebările. Dacă nu v-ați convins pînă […]

luni, 19 ianuarie 2015, 9:22

Acum, cînd miile de români trăitori pe lîngă Alicante au părăsit deja gazonul pe care îl invadaseră, cînd laudele și regretele înfrîngerii amicale cu Borussia Dortmund s-au mai stins, pot să-și facă loc și întrebările. Dacă nu v-ați convins pînă acum, nu doar dezastrele provoacă incertitudini, ci, de multe ori, și lucrurile bune care se întîmplă pot fi generatoare de dubii.

Ce era Valentin Cojocaru pînă alaltăieri? În mod clar, doar un tînăr portar, de perspectivă, de talie, de talent. În mod și mai clar, rezerva evidentă a lui Arlauskis și nu doar a lui, ci a oricărui nume mare care va veni la Steaua în următorii cîțiva ani.

Dacă înțelegerea cu Arla nu va fi prelungită, iar șansele să se prelungească sînt minime, atunci va fi adus alt corifeu al porții, ba Felgueiras, ba altcineva, iar Cojocaru își va relua menirea de cărăuș a sacului cu mingi, activitate care figurează în fișa postului de portar de rezervă de pe toate meridianele fotbalului.

Cînd nu demult Duckadam spunea că Valentin Cojocaru ar putea fi viitorul titular al Stelei, declarația eroului de la Sevilla a fost luată ca a unui om din interior, care vrea două lucruri deodată. Primul, să încurajeze un tînăr, ceea ce e și frumos, și tonic, și al doilea să dea impresia că delicata problemă a porții steliste poate fi rezolvată cu costuri minime. Cu optimizarea cheltuielilor, cum ar spune orice manager ce nu vrea să umble la pungă.

După aventura spaniolă în fața Borussiei Dortmund, spusele lui Duckadam despre tînărul portar încep să aibă acoperire. Cojocaru poate fi nu doar soluția de viitor a Stelei, ci și cea de prezent. Nu, n-am uitat nici o clipă evoluțiile bune ale lui Arlauskis din toamnă. Ele rămîn acolo, la locul lor, după cum valoarea lituanianului rămîne și ea neatacată. Dar dacă îl dai jos pe Cojocaru de pe această creastă de val pe care l-a ridicat după-amiaza cu Borussia și-l bagi iarăși la fund, nu e nici drept, și nici rentabil.

Fără meciuri internaționale oficiale în primăvară, cu un avans in campionat pe care rivalele n-au nici o șansă să-l amenințe, Steaua e obligată să-și valorifice mai mult decît pînă acum propria perspectivă din poartă. Îndesîndu-i mai adînc mănușile de titular în mîini acestui tînăr care acum adună laude, campioana va putea să-și rotunjească și bugetul peste cîțiva ani și să trăiască satisfacția de a lua cîteva milioane pe un jucător pe care l-a crescut bine și frumos de la adolescență la maturitate.

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Gio (5 comentarii)  •  19 ianuarie 2015, 13:26

Felicitari pt articol. Asa cu spunea si Tatarusanu cand era ca si plecat de la Steaua: Cojocaru are tot ce-i trebuie pt a ajunge un portar mare la nivel European. Eu spun ca se aseamana cu De Gea .

Ainraymon (2 comentarii)  •  19 ianuarie 2015, 22:03

BRAVO!!!

danezu (41 comentarii)  •  21 ianuarie 2015, 8:33

foarte corect

Comentează