Cojocaru, azi și mîine

Acum, cînd miile de români trăitori pe lîngă Alicante au părăsit deja gazonul pe care îl invadaseră, cînd laudele și regretele înfrîngerii amicale cu Borussia Dortmund s-au mai stins, pot să-și facă loc și întrebările. Dacă nu v-ați convins pînă […]

Acum, cînd miile de români trăitori pe lîngă Alicante au părăsit deja gazonul pe care îl invadaseră, cînd laudele și regretele înfrîngerii amicale cu Borussia Dortmund s-au mai stins, pot să-și facă loc și întrebările. Dacă nu v-ați convins pînă acum, nu doar dezastrele provoacă incertitudini, ci, de multe ori, și lucrurile bune care se întîmplă pot fi generatoare de dubii.

Ce era Valentin Cojocaru pînă alaltăieri? În mod clar, doar un tînăr portar, de perspectivă, de talie, de talent. În mod și mai clar, rezerva evidentă a lui Arlauskis și nu doar a lui, ci a oricărui nume mare care va veni la Steaua în următorii cîțiva ani.

Dacă înțelegerea cu Arla nu va fi prelungită, iar șansele să se prelungească sînt minime, atunci va fi adus alt corifeu al porții, ba Felgueiras, ba altcineva, iar Cojocaru își va relua menirea de cărăuș a sacului cu mingi, activitate care figurează în fișa postului de portar de rezervă de pe toate meridianele fotbalului.

Cînd nu demult Duckadam spunea că Valentin Cojocaru ar putea fi viitorul titular al Stelei, declarația eroului de la Sevilla a fost luată ca a unui om din interior, care vrea două lucruri deodată. Primul, să încurajeze un tînăr, ceea ce e și frumos, și tonic, și al doilea să dea impresia că delicata problemă a porții steliste poate fi rezolvată cu costuri minime. Cu optimizarea cheltuielilor, cum ar spune orice manager ce nu vrea să umble la pungă.

După aventura spaniolă în fața Borussiei Dortmund, spusele lui Duckadam despre tînărul portar încep să aibă acoperire. Cojocaru poate fi nu doar soluția de viitor a Stelei, ci și cea de prezent. Nu, n-am uitat nici o clipă evoluțiile bune ale lui Arlauskis din toamnă. Ele rămîn acolo, la locul lor, după cum valoarea lituanianului rămîne și ea neatacată. Dar dacă îl dai jos pe Cojocaru de pe această creastă de val pe care l-a ridicat după-amiaza cu Borussia și-l bagi iarăși la fund, nu e nici drept, și nici rentabil.

Fără meciuri internaționale oficiale în primăvară, cu un avans in campionat pe care rivalele n-au nici o șansă să-l amenințe, Steaua e obligată să-și valorifice mai mult decît pînă acum propria perspectivă din poartă. Îndesîndu-i mai adînc mănușile de titular în mîini acestui tînăr care acum adună laude, campioana va putea să-și rotunjească și bugetul peste cîțiva ani și să trăiască satisfacția de a lua cîteva milioane pe un jucător pe care l-a crescut bine și frumos de la adolescență la maturitate.