Craiova și Cârțu, coincidențe după 26 de ani

Era 4 septembrie, ca și astăzi. Dar 1988, nu 2014. Acum fix 26 de ani. Cu o zi înainte, Craiova, antrenată de profesorul Gheorghe Constantin, pierduse cu 5-0 la FC Argeș. Acum a luat tot 5-0, dar la Astra. Și […]

Era 4 septembrie, ca și astăzi. Dar 1988, nu 2014. Acum fix 26 de ani. Cu o zi înainte, Craiova, antrenată de profesorul Gheorghe Constantin, pierduse cu 5-0 la FC Argeș. Acum a luat tot 5-0, dar la Astra. Și ajunsese, ca și acum, pe ultimul loc. Zero puncte. Acum sînt două, dar din șase etape.

Ca și acum, începutul din 1988 fusese un dezastru. Înfrîngeri cu două nou-promovate, FC Bihor și Inter Sibiu, ultima acasă, în fața unui stadion plin. Plus acel 0-5 de la Pitești. Golaveraj 1-9, cam pe-acolo cu acest 4-14 din zilele noastre.

Corneliu Stroe și Ion Traian Ștefănescu, ultimul, prim-secretar, l-au convocat pe Cârțu la o discuție. Sorin nu împlinise încă 33 de ani, era antrenor și jucător la Electroputere, în Divizia B. Duminică dimineața era un real spectacol să vezi echipa din Valea Roșie, cu el în atac, marcînd de la 4-5 goluri în sus.

Cârțu (așa se scrie, cu â din a, a specificat chiar el în conferința de presă, deranjat că pe tricoul de prezentare se inscripționase cu î din i) n-a cerut bani mulți, apartamente sau mașini. N-avea nevoie, era localnic, stătea în casa părintească. A dorit doar să i se garanteze că nu se bagă nimeni peste el și chiar dacă la început rezultatele nu vor fi grozave, să fie lăsat să lucreze.

Lotul era așa și așa. Cîțiva veterani, Geolgău, Irimescu, Boldici, Bîcu, la 28-30 de ani, doi tineri internaționali, Săndoi și Gică Popescu, plus alți locatari constanți ai loturilor de tineret, Badea, Fane Stoica, Zamfir, Neagoe. Mulți dintre ei sînt astăzi la echipă.

Începutul a fost fulminant, 5-0 acasă cu Rapid. Apoi 3-2 la Sportul, cu stadionul din Regie înțesat cu peste 15.000 de olteni. Fusese doar șocul schimbării de antrenor. Au urmat cîteva înfrîngeri grele. 3-6 cu Dinamo și 1-5 cu Steaua, ambele acasă. Un 0-6 la Bacău. Un 2-3 acasă cu Oțelul și Craiova era iarăși la retrogradare.

Nu s-a pus problema de a fi dat afară, doar se convenise că șefii vor avea răbdare. Știința a terminat atunci pe locul 5, la golaveraj în spatele Moreniului, sprijinit pe toate căile posibile. Traian Ungureanu, un simpatizant declarat al Craiovei, scria iritat atunci în Viața Studențească despre „Morenașterea fotbalului românesc”.

Peste un an, Craiova a terminat pe locul 3, învingînd Steaua și Dinamo în noiembrie 1989. Peste încă unul, reușea ultimul event din istorie. Cârțu a stat patru ani, pînă în septembrie 1992, la cel mai lung mandat din cariera sa de antrenor.

În final, o poveste amuzantă din primul cantonament de iarnă al lui Cârțu la Craiova, de la Băile Felix. Deși antrenor principal, Sorin stătea în cameră cu Irimescu, încă jucător. Mircea avea chef de un șpriț cu lăutari. Prietenul Cârțu l-a văzut că e pornit și i-a spus că-l dă afară de la echipă dacă aduce muzicanții în restaurant, să-l vadă cei tineri. În cameră nu se punea problema cu un ascet precum Cârțu. Și atunci, inventivul Irimescu a luat taraful, cu instrumente cu tot, și a îndesat lăutarii în lift. I-au cîntat acolo cîteva ore, în zeci de curse sus-jos, pînă cînd Mircea și-a dat gata binemeritatul șpriț.