Viteziștii

Termenul de „viteziști” a fost născocit de doctorul Dan Claudiu Tănăsescu, acum aproape treizeci de ani, între pereții albi ai unui cabinet medical din Drumul Taberei și transpus imediat în paginile revistei „Săptămîna”, patronată, în măsura în care în anii […]

Termenul de „viteziști” a fost născocit de doctorul Dan Claudiu Tănăsescu, acum aproape treizeci de ani, între pereții albi ai unui cabinet medical din Drumul Taberei și transpus imediat în paginile revistei „Săptămîna”, patronată, în măsura în care în anii optzeci în România se putea patrona ceva, de Eugen Barbu.

Viteziștii de atunci erau Lăcătuș, Balint, uneori Pițurcă. Steaua alerga uneori cu viteza lui Carl Lewis, vitezistul mondial al acelor ani. Acum, cutia hidramată de viteze a lui Gâlcă încearcă să se ducă înspre iuțeala lui Usain Bolt, deși parcă bunicul Carl Lewis era ceva mai aerodinamic. Pulberea fină de carburant își aruncă scînteia către Popa, către Stanciu, dar mai ales către Chipciu, care pare cel mai apropiat de prototipul Lăcătuș, inclusiv numărul de pe spate fiind același. Dar nu putem uita că pe vremea lui Marius încă se sufla în jigler, iar doctorul Tănăsescu, acum trecut de 75 de ani, avea dreptul să fie fascinat de orice formă de mișcare capabilă să sfideze lentoarea acelor ani.

Gata cu nostalgia! Trecem la concretul lui 2014 și constatăm că la primul gol s-a ajuns în 15 secunde, cu minge cu tot, dintr-un careu în altul. Iar la golul al doilea, tot după un demaraj parcă la vale al lui Chipciu, Stanciu a reușit acel șpagat de „Lacul lebedelor”, care unui nouar veritabil, Lemnaru sau chiar Keșeru, i-ar fi ieșit mai greu. Și să nu uităm că în prima repriză Arlauskis a rezolvat două faze de unu la unu, într-una Adi Popa pasîndu-i unui kazah ca în anii prieteniei româno-sovietice.

Toate acestea au fost posibile cu acest Aktobe, un fel de echipă de liga a doua a campionatului unional de pe vremuri. Mai departe va fi altceva. Și cînd vorbim de mai departe nu ne referim strict la play-off, unde nici Maribor, nici Slovan, nici vreun alt adversar nu sperie. „Mai departe” înseamnă grupele, dar pentru asta, indiferent dacă va veni Breeveld sau dacă Hamza va trece Dunărea încoace, trupa de viteziști ediție 2014 nu trebuie descompletată după tururile preliminare. Înaintea unei prezențe în grupele Ligii, aproape că e mai important cine rămîne decît cine vine!