Kyros Vassaras, un domn fanariot

Ipsilanti, Mavrogheni, Caradja, Mavrocordat. Cîteva familii fanariote ale căror vlăstare au fost trimise de turci să domnească pe la noi după scurtarea de cap a lui Brâncoveanu și a fiilor săi, de la care chiar luna aceasta se împlinesc trei […]

Ipsilanti, Mavrogheni, Caradja, Mavrocordat. Cîteva familii fanariote ale căror vlăstare au fost trimise de turci să domnească pe la noi după scurtarea de cap a lui Brâncoveanu și a fiilor săi, de la care chiar luna aceasta se împlinesc trei veacuri. Fanarioții trăiau la Constantinopole, în cartierul Fanar, pe malul asiatic al Bosforului, cam pe unde e azi stadionul lui Fenerbahce și au împărățit pe aceste meleaguri mai bine de un veac. Rezultatul? Intrigi, uzurpări de tron, maziliri, revolte, multe bogății care au luat drumul Seraiului și un veac de stagnare pe aproape toate planurile.

La nu multă vreme de la plecarea fanarioților, după abdicarea lui Cuza, pe pământurile noastre au fost aduși prinți germani, care au devenit apoi regi ai României. În cei peste 80 de ani de monarhie, saltul României a fost impresionant. S-au croit drumuri, s-a dezvoltat industria, s-a construit, s-a electrificat. Evoluția socială a fost și ea deosebită, cea culturală la fel. Numai bine ca să vină patru decenii de comunism, care să radă aproape totul.

Acum, în 2014, în fruntea arbitrajului românesc a fost instalat Kyros Vassaras. Predecesorul Deaconu n-a fost scurtat de cap, ci pus de-a dreapta domnului fanariot, ca un agă al fluierului care știe la perfecție rînduielile și obiceiurile pământului.
Kyros (kir, în grecește, înseamnă domn!) și-a început mandatul cu un concediu, ca orice marangoz din portul Pireu, mult mai tentat să frece mătăniile între degete decât să întindă parîmele. Palicarul plătit în icosarii de aur ai contemporaneității, pe care FRF face mari eforturi să-i dobândească, a apărut de curînd în fața curtenilor și a poporului într-o conferință de presă. Scorțos cînd nu-i conveneau întrebările, milenarist și corporatist cînd situația o cerea, acest personaj din Panait Istrati ne-a lăsat de înțeles că la finalul domniei sale vom fi tot acolo unde ne-a găsit. În plin Levant, așteptînd cu brațele încrucișate corăbiile cu mirodenii.

Nu știm cît ne trebuie această guvernare cu gust de tsipuraki, rachiul transparent și tare care se tulbură la prima picătură de apă pe care i-o adaugi. Ucraina și Turcia, două pămînturi cu năravuri apropiate de ale noastre, au apelat și ele la domni străini în materie de arbitraj, însă au adus ajutoare din Apus, nu de la poalele Balcanilor.

Dîndu-se înțepat din start și începîndu-și treaba cu o pauză, kir Kyros ne invită să îngăduim, la ligile inferioare, achitarea baremurilor direct în palmă, așa cum se dădeau odinioară drahmele pe tinichea poleită, pretinsă a fi aur. Kir Kyros a fost mare arbitru, dar de ce tocmai el să vină să ne civilizeze? Probabil că nemții aveau telefoanele închise, așa că am ratat ocazia să facem și noi ceva căi ferate, poduri, șosele și universități în arbitraj. Paragalo, poftiți pe la noi, kiria, să vedeți ce souvlaki gustos facem împreună!