De ce e Germania campioană mondială?

Pentru că, dincolo de ideea de fotbal în sine, după terminarea finalei, la Munchen s-au întîmplat, în ordine cronologică, următoarele:

Delay de trei ceasuri 1. Mulțimea strînsă să vadă finala pe Olympiastadion s-a dus tihnită la treaba ei, adică la […]

Pentru că, dincolo de ideea de fotbal în sine, după terminarea finalei, la Munchen s-au întîmplat, în ordine cronologică, următoarele:

Delay de trei ceasuri
1. Mulțimea strînsă să vadă finala pe Olympiastadion s-a dus tihnită la treaba ei, adică la băut sute de hectolitri de bere. În urma hoardei germanice n-au rămas stricăciuni, cioburi sau alte sechele materiale.

2. Spre ora trei, patru, în zori, Salubritatea capitalei bavareze a început să-și facă treaba în zona centrală, Odeonsplatz, Marienplatz, de unde sutele de mii de oameni se mai risipiseră. A fost singurul rabat în mulți ani făcut de Salubritate, pentru că îndeobște curățenia începe imediat după miezul nopții. Un titlu mondial obținut după aproape un sfert de veac de așteptare merita totuși un delay de trei ceasuri.

3. Înainte de opt dimineața, la un hotel nu foarte sofisticat, dar practic și destul de ieftin din marginea de nord a orașului, feliile de brînză și de mezel erau rînduite impecabil pe platouri, precum soldații lui Bismarck. Cafeaua era la locul ei, iar personalul turco-afro-maghrebian avea zîmbetul profesional gata afișat, alături de nelipsitul Guten Morgen.

Bild, în lumea întreagă
4. La 8 și cîteva minute, nu uitați, în dimineața de după cucerirea titlului mondial, la stația de metrou Studentenpark se repara de zor o linie. Stewarzi cu veste portocalii te îndemnau spre celălalt peron, astfel încît să nu pierzi nici un minut.

5. În metroul despre care vorbeam, corporatiști la costum, bărbieriți regulamentar, cu cafeaua la pahar într-o mână și cu unul dintre cele 5 milioane de exemplare din Bild în cealaltă, se îndreptau, deloc mahmuri, spre locurile lor de muncă. Apropo de Bild, cel mai mare cotidian nemțesc a apărut luni dimineața, strigîndu-și triumful, din Gran Canaria pînă în Laponia și din Canada pînă-n Polonia, adică peste tot pe unde trăiesc nemți.

6. La 9 și ceva, Ludwigsstrasse, Leopoldstrasse și toate arterele principale erau curate, autobuzele mergeau disciplinat pe prima bandă, iar în parcuri începuse să se tundă gazonul, să se culeagă frunzele și să se grebleze pietrișul.

N-a venit vacanţa
7. Înainte de prînz, Neue Pinakothek, singurul muzeu munchenez deschis lunea, își primea cu generozitate vizitatorii, într-o liniște din altă lume, de parcă nu fusese nici o finală și nu cursese, la doi pași de intrare, nici un strop de bere.

8. La amiază, studenții stăteau tolăniți, cu cursurile în față, pe pajiștea de lîngă Universitate. La ei vacanța încă n-a venit și probabil că nici n-ar ști ce să facă dacă ar avea trei luni de pauză de vară.

9. La prînz, terasele s-au umplut de aceiași corporatiști care ciuguleau un dejun grăbit, cu gîndul la ce au de făcut după-amiază.

Reducere de 5 cenţi
10. Luni fiind, un benzinar a scăzut cu 5 cenți prețul litrului față de nivelul de duminică. E afacerea lui și trebuie să cîștige și în timpul săptămînii, nu doar în weekend.

Zece întîmplări ciudate și nici o minune. Pentru că în această țară imensă, cu peste 80 de milioane de oameni de la blonzi albinoși la negri cu turban, adică de la cei care seamănă cu Schweinsteiger pînă la rudele lui Boateng, muncesc cu toții corect și conștient că doar așa pot trăi decent. De-aia au și cîștigat!