Euro 6 și rușii rușinii

Să facem socotelile, isprăvirea grupelor e un soroc care impune puțină aritmetică elementară! Așadar, 6 echipe din Europa, 5 din America de Sud, 3 din CONCACAF (asta înseamnă Lumea Nouă de la istmul Panama pînă în Alaska, plus insulițele cu […]

Să facem socotelile, isprăvirea grupelor e un soroc care impune puțină aritmetică elementară! Așadar, 6 echipe din Europa, 5 din America de Sud, 3 din CONCACAF (asta înseamnă Lumea Nouă de la istmul Panama pînă în Alaska, plus insulițele cu plaje fine din Caraibe) și două din Africa.

Peste această socoteală, să mai adăugăm una. La America de Sud propriu-zisă să adăugăm colegele de limbă spaniolă Mexic și Costa Rica. Băgăm de seamă că în acest fel America Latină vine cu 7 țări, iar Europa doar cu 6.

Și încă o socoteală. Din aceeași Americă Latină au căzut la datorie în grupe doar Honduras și Ecuador, în vreme ce Europa a pierdut mai mult de jumătate din concurenții de la start. Continuă Mondialul anonimi ca Babatunde, Ruiz, Medel, în vreme ce Sergio Ramos, Cristiano Ronaldo, Gerrard, Pirlo, Dzeko sau ghiftuiții Moscovei și fostului Leningrad și-au închiriat deja șezlonguri pe vreun țărm scump și ocrotit.

Chiar ei, rușii, merită cîteva rînduri pentru finalul celui mai cenușiu mondial pe care l-au făcut vreodată. Ideea de Sbornaia, cînd vreo 8 titulari veneau de la Dinamo Kiev, iar ceilalți mai mult de la Tbilisi și Erevan decît de la Moscova sau Leningrad, pare la fel de moartă ca Lobanovski însuși. Rusia ediție 2014 a fost o vișină putredă (nu doar de la culoarea tricourilor, chiar așa, unde o fi roșul-drapel al lui Blohin și Șenghelia?), ciugulită de toate semințiile încă din copac, înainte de a cădea pe pămînt și a fi năpădită de viermi.

Cu niște jucători leșinați, veniți, cu toții, dintr-un campionat intern căruia diverși oligarhi i-au îndesat pe gît mai mulți bani decît putea să înghită, Rusia s-a înecat la Curitiba în gîrla Parana cu apa pînă la carîmb. Să ai tu 1-0 din minutul 6 în fața unor particulari din Maghreb și să nu știi să-l ții atunci cînd îl ai pe bancă pe taica Fabio, tătucul fără mustață plătit cu peste 7 milioane pe an și săltat la 9 milioane, ca să cîștige viitorul Mondial, care va avea finala lîngă Kremlin, înseamnă să ne lași să înțelegem că ești o echipă de rîndași, incapabilă să facă vreodată performanță chiar dacă meciurile se vor juca de-a latul Pieței Roșii. La fel de roșii ca vesta generalului rusificat Kapellov, care urla ca din gură de șarpe că oastea sa e mereu furată de arbitri. În acele momente, Capello părea un fel de Kutuzov care-și caută ochiul lipsă printre ciolanele camarazilor, înșirate pe cîmpul de la Borodino.