Egali cu ei înşişi

Acest 1-1 trebuie luat ca atare. Remiză într-un amical de adio, un meci terminat în minutul 12, după ce Alou Diarra a răspuns voiniceşte, cu capul, subtilităţii de start a lui Dică. A fost un meci onorabil, un rezultat onorabil, […]

Acest 1-1 trebuie luat ca atare. Remiză într-un amical de adio, un meci terminat în minutul 12, după ce Alou Diarra a răspuns voiniceşte, cu capul, subtilităţii de start a lui Dică. A fost un meci onorabil, un rezultat onorabil, care încearcă să şteargă dezonoarea din tur, de la Bucureşti.

Cu cine a fost Steaua egală? Cu multipla campioană a Franţei, cu una dintre cele mai bune echipe ale europei. E versiunea exaltaţilor, care ies în piaţă să vîndă morcovi ambalaţi în poleială.

Cu IOB Balş, ar spune alţii, ca răspuns la o polemică şugubeaţă, dar neinspirată. O grămadă de absenţi, că doar Lyon are meci cu PSG în week-end. Atacanţii francezilor n-au fost „Spitalul de Urgenţă”, nu l-am zărit nici pe Helciug, n-am văzut nici acordeonul lui Vali Crăciunescu. Dar Remy poate fi unul adevărat sau fals de la Milli Vanilli, iar puştiul Ben Arfa, care i-a scos ficaţii lui Stancu, seamănă cu Michael Jackson cînd încă nu se albise.