Nicuşor, fotbalist şi orator

Venit dintr-un campionat mai intens discutat decât jucat, Stanciu şi-a criticat public antrenorul de la Anderlecht

„Este greu pentru mine”, le-a mărturisit Nicuşor Stanciu jurnaliştilor belgieni. „Nu o să mai tac”. O să vorbească până o să-i zăpăcească pe antrenorul şi şefii lui Anderlecht.

Mijlocaşul e nemulţumit că e „titular la un meci, apoi rezervă la cinci meciuri”. „Cum pot să fiu într-o formă bună?”, se întreabă el, alăturându-se corului fotbaliştilor români neînţeleşi în Occident.

Şansa noastră cu Albania
Marea teamă a lui Stanciu, o teamă comică în felul ei, la spartul târgului pentru Mondial, este că nu va fi chemat la naţională. Este „foarte importantă pentru mine”. S-a văzut asta în meciul cu Albania, de la Euro, meci în care integralistul Nicuşor a dat 58 de pase, din care 39 bune, patru şuturi afară şi niciun şut pe poartă. E drept, a scos penalty-ul din meciul cu Franţa, dar pe teren a arătat ca propria lui umbră, nu ca propriile lui texte.

Faptul că 10 milioane de euro stau pe bară şi sparg seminţe e, într-adevăr, de mirare, privit din afară. Presa din Belgia l-a criticat, în septembrie, pe fostul antrenor Rene Weiler, că nu mizează pe fotbalişti tehnici precum Stanciu şi Sven Kums.

După câteva zile, în meciul de Ligă cu Bayern, Weiler i-a folosit titulari pe cei doi dizgraţiaţi. Kums a fost eliminat în minutul 11, iar Stanciu a fost înlocuit în minutul 58, după un fault de „galben”.

Un cotidian belgian l-a notat pe român cu 4, cu motivarea: „Stanciu mai mult a încurcat decât să facă bine”. Grosul criticilor le-a primit, fireşte, Weiler, pentru că i-a trimis în teren pe gafeuri.

Concurenţa, această necunoscută
Pledându-şi cauza persecutată, mijlocaşul român invocă, selectiv, episoade mai glorioase. „Am înscris în meciul cu Beveren şi în partida următoare nu am mai jucat”.

Îi cere public explicaţii antrenorului, între timp a fost numit altul, Hein Vanhaezebrouck. Antrenorul l-a lăudat că-şi pune întrebări şi i-a recomandat să caute răspunsurile în oglindă.

La începuturile lui Stanciu în Jupiler League, managerul general al lui Anderlecht a explicat că problema e una „mentală”, un caz de uluială. Mintea românului de la debut nu lua în calcul conceptul de concurenţă. În Liga 1, n-avea de ce.

„În România, era obişnuit să primească automat mingea. La noi în echipă mai sunt jucători de valoare şi care au personalitate, aşa că nu primeşte fiecare balon”, a observat oficialul lui Anderlecht. Şi, bineînţeles, coechipierii mai uită tava de argint la vestiare, aşa că folosesc tava cu jăratic pentru a-i livra mingea.

Dansuri din buric
În fotbalul mare, vedetele din fotbalul nostru descoperă că Pământul e rotund şi are o sumedenie de burice. Mijlocaşul lui Anderlecht se alătură unei serii de inadaptaţi iluştri şi guralivi, care şi-au irosit şansa pentru că n-au vrut să rateze prilejul de a ieşi în evidenţă, din mulţimea de staruri, dând vina pe alţii.

Mutu a făcut din cearta cu Mourinho, acest „antrenor terminat”, un apogeu al carierei. Marica a reclamat în presă nepriceperea lui Bruno Labbadia, antrenorul de la Stuttgart. Nu-l folosea pe postul optim. În replică, Labbadia l-a distribuit pe un post în afara lotului. Dacă tăceau, fotbaliştii români în campionatele mari rămâneau.

Marica a fost unul dintre cele mai scumpe transferuri din istoria lui Stuttgart. Ceea ce nu i-a împiedicat pe şefii clubului german să se dispenseze de el, în numele disciplinei de grup. Cam asta îl aşteaptă şi pe Nicuşor Stanciu, gura şi la gară!, dacă mai oftează necenzurat.

Stanciu e talentat, dar un talent cultivat într-un campionat şters, eminamente vocal, fără rigori profesioniste, în care jucătorii deprind gustul polemicii, nu obiceiul autoanalizei. Într-un fel, nu e doar vina mijlocaşului că pune mâna pe lopata retorică, să-şi sape locul de titular.

Asta au văzut jucătorii la şefii lor din Liga 1, asta fac. Dacă finanţatorii se pricep la antrenorat, de ce nu s-ar pricepe şi fotbaliştii? Complicat e să nimereşti în mod constant spaţiul porţii, nu primul „11”.