Mită, nu premiere

Dosarul Valiza s-a încheiat. Judecătorii Înaltei Curţi l-au condamnat pe finanţatorul Stelei la trei ani de închisoare cu executare pentru dare de mită şi pentru fals. Selecţionerul Victor Piţurcă a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare, pentru […]

Dosarul Valiza s-a încheiat. Judecătorii Înaltei Curţi l-au condamnat pe finanţatorul Stelei la trei ani de închisoare cu executare pentru dare de mită şi pentru fals. Selecţionerul Victor Piţurcă a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare, pentru favorizarea infractorului. Teia Sponte, fost vicepreşedinte al Stelei, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare, pentru complicitate la dare de mită.

„Nu apreciez ca dare de mită această premiere!”, se exprima Mircea Sandu, în decembrie 2008. După ce cazul a fost plimbat o vreme pe la comisii, şeful FRF a decis să amîne judecata sportivă: „Aşteptăm verdictul instanţelor civile, iar după aceea comisiile noastre vor putea interveni!”.

Au trecut cinci ani. Dosarul care a avut un impact considerabil asupra lumii fotbalului a fost soluţionat, prin verdict definitiv. E rîndul instanţelor federale să reacţioneze. Pot să tolereze un antrenor condamnat penal pe banca tehnică a „naţionalei”. Şi pot să aprecieze în continuare darea de mită ca premiere.

Este treaba lor. UEFA are un punct de vedere clar privind faptele de corupţie în fotbal. Şi, dacă federalii n-au încredere în justiţia din România, dacă nu le pasă de credibilitatea „naţionalei” sau a Ligii 1, sînt obligaţi să ţină cont măcar de regulile de la Nyon. Neutri şi senini ca pînă acum se înţelege că nu-şi mai permit să rămînă!

Dosarul Valiza a fost unul dintre cele mai intens mediatizate cazuri de corupţie nu doar din fotbal, ci din România ultimilor ani. A început furtunos şi s-a încheiat cu peste cinci ore de deliberări. Cinci ore în care acuzaţii au fost victimizaţi în fel şi chip, de către binevoitori, pe televiziuni. Dacă deliberările mai durau cinci minute în plus, riscam să devenim în bloc experţi în drept penal. Să descoperim nuanţe noi, avocăţeşti, ale cazului. Să aprofundăm indulgenţi argumente trase de urechi din valiza cu scamatorii.

Dreptatea nu se împarte după emoţii. Din fericire. Înainte de a da curs trăirilor stîrnite de situaţia finanţatorului Stelei, să ne gîndim de două ori. Cît de uşor ne lăsăm convinşi să arătăm compasiune pentru infractori, nu e ciudat? De parcă s-au epuizat brusc cauzele umanitare de pe faţa pămîntului! Nu e ciudat că nu ne îngrijorează mai mult infracţiunile şi consecinţele lor?

Să ne păstrăm compasiunea. S-o păstrăm, de pildă, pentru copiii care cred că fotbalul e un joc.