Oile noastre, iarna
Pauza de iarnă ne arată cel mai bine că trăim într-un fotbal imaginar
Încleștarea virtuală a acestui răgaz este între FCSB și surprinzătorul Gaz Metan. Mediașul se află totuși pe locul 8 în clasamentul la zi al Ligii 1, e la același nivel cu Hermannstadt și mult sub Sepsi (iar Liga 1 e ca Marea Moartă, sub nivelul mării).
Cu toate acestea, în capul nostru public, Mediașul e o forță capabilă să aprovizioneze FCSB-ul cu antrenor de top și chiar cu salvatori ai patriei întâiului dintre pipereni. Teja, marea speranță a fotbalului mioritic, așadar. Ce-l recomandă pe Teja? În lumea tribală becaliană, răspunsul e limpede: sângele, înainte de toate. Omul e aromân, ceea ce îl face, în ochii marelui patron, un mare român.
Peste tot: Albania, Bulgaria, Dobrogea, Pantelimon
Înscăunarea lui Teja, evenimentul pauzei competiționale, ne-a oferit și această declarație de o frumusețe greu de combătut în umorul ei involuntar și magic: „Noi (n.r. – aromânii) am umblat în ultimii 200-300 de ani peste tot: Albania, Bulgaria, Dobrogea, Pantelimon… Din Pantelimon sunt ai lui (n.r- Mihai Teja, noul antrenor)”. E minunat acel peste tot: Albania, Bulgaria, Dobrogea, Pantelimon. De ce să nu îi dăm cezarului oilor ce e al cezarului? Păcat că nu se desfășoară un mondial al declarațiilor, patronul spiritual al fotbalului nostru de iarnă ar avea toate șansele să iasă din grupe.
E și lumea tehnicienilor rea
În această teribilă încleștare pe linia Pipera-Mediaș mai apare și numele unei alte speranțe românești: Edi Iordănescu, fiul tatălui său. Strălucitul tehnician are o valoare care ne sucește mințile, dar bineînțeles că n-a reușit să rămână de la un palton la următorul palton nici măcar la bulgari. E și lumea tehnicienilor foarte rea.
Serios, oameni buni, ăsta e nivelul la care discutăm: ce-o să facă și o să dreagă alde Teja și cum o să se opună alde Edi, care a prosperat financiar mai degrabă din încheierea de contracte. Cu toate acestea, asta se discută înfierbântat la București, cum și la Mediaș. Totul ornat cu adjective din gama apocalipticului. Nimic nu mai e notabil astăzi dacă nu e bombă, nucleară sau fatal. Păcat. Să zicem deci un călduros Doamne ajută! și îndurând gerul Bobotezei să așteptăm primăvara europeană a altora.
Lacrimile tânărului milionar
Căci, răstimp, mai la Vest se joacă un fotbal îndrăcit pe insula aceea din care au plecat britanicii să cucerească lumea. Acolo, deloc în imaginar, se duce lupta Pep-Klopp și nici nu știi dacă Liverpool sau, dimpotrivă, City stă mai bine în teatrul viselor la zi. Și tot acolo mai au puterea să emoționeze lacrimile tânărului milionar Cesc Febregas, plecat de la Chelsea Londra la AS Monaco, pe un salariu generos și o primă de instalare de zece milioane de euro.
Parcă altfel ne întoarcem la oile noastre când știm că și bărbații îmbogățiți nu din bișniță cu pământ, ci din fotbal la cel mai înalt nivel plâng câteodată.
Chiar așa, nu vă încearcă această curiozitate: ce îi spune Dumnezeu lui Cesc Fabregas când îi vorbește, ca alesului imaginarului nostru?