Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Cum așteptăm nemții

Pentru masochiștii care iubesc încleștările din fostul Sector Agricol Ilfov, s-a desfășurat clasicul Clinceni-Voluntari, încheiat cu tradiționalul 1-0, de data aceasta pentru Voluntari. A fost o partidă la capătul căreia comentatorii ar fi avut nevoie de consiliere psihologică.

Mașinăria de […]

...

Unde a dispărut zâmbetul?

La ora la care pleacă spre tipar aceste rânduri, Liverpool e încă pe locul 7 în Premier League, are, așadar, un sezon mizerabil. S-ar mai putea salva cucerind Champions League, dar e improbabil, fiindcă Bayern München sau Manchester City sunt, […]

...

Primăvara românilor

O primăvară europeană este o unitate de măsură valoroasă. Unde ne aflăm? Aici: avem o mână de români în elită. Restul sunt vorbe.

În Champions League stăm atât de rău încât dacă nu întoarce Juventus rezultatul de la Porto riscăm […]

...

FCSB nu e Steaua, e un talcioc

Mai e în plină desfășurare și telenovela Buziuc, dar asta până mâine se va uita

Victorie grea și chinuită, așadar, pentru echipa celor patru consoane. E o greșeală aici. De fapt, trăim mai multe confuzii. Prima: FCSB nici nu este […]

...

Epilog la cazul Colțescu

Colțescu n-a fost rasist, dar a fost cu siguranță neinspirat, se putea exprima mai elegant și n-ar mai fi ajuns să poarte deja, chiar dacă nedrept (spun uefajudecătorii), o etichetă. De ce să ajungi totuși aici?

O problemă de vocabular

[…]

...

Singurul club din lume care…

O echipă marginală de fotbal din Argentina se opune marşului triumfal al succesului comercial

La începutul lunii iulie, anul 2014, am citit în „Le Courrier International”, de mulţi ani publicaţia mea preferată, un articol despre un club de fotbal din […]

vineri, 8 august 2014, 8:19

O echipă marginală de fotbal din Argentina se opune marşului triumfal al succesului comercial

La începutul lunii iulie, anul 2014, am citit în „Le Courrier International”, de mulţi ani publicaţia mea preferată, un articol despre un club de fotbal din Jesus Maria, provincia Cordoba, Argentina. Clubul se numeşte „Club Social y Deportivo Che Guevara” şi este singurul din lume care nu intenţionează să intre vreodată în piaţa liberă a jucătorilor de fotbal. Nu vrea să vîndă, cum nu vrea nici să cumpere. Intenţionam să ajung cîndva, repede!, căci secolul e grăbit, în provincia Cordoba şi să las un reportofon între mine şi tovarăşa Monica Nielsen, preşedinta clubului, care anunţă, de la înălţimea utopiei, că nu o interesează rezultatele de pe teren, ci altceva: construirea omului nou (!) prin sport.

Iată că undeva în lume, într-o ţară capitalistă, într-un loc numit Jesus Maria, în dispreţul celor ce se întîmplă pretutindeni, în contra politicii FIFA, cineva refuză să vîndă şi să cumpere, găsind dreptul de proprietate obscen. „Che Guevara” are legitimaţi mai mult de o sută de jucători, cu vîrste cuprinse între 12 şi 17 ani. Joacă în ligile mici, foarte mici, şi în opt ani de activitate, „Che Guevara”, care anunţă înaintea fiecărei partide că luptă pînă la victoria finală, n-a cîştigat, în realitate, nici un trofeu.

„Şi dacă de aici iese un Messi?”, au întrebat-o alţi ziarişti, mai norocoşi, pe Monica Nielsen. Aceasta a răspuns că i s-ar părea scandalos şi împotriva cauzei să accepte bani pentru Messi-cel-posibil, adăugînd că oricine e liber să părăsească asociaţia, căci aceea nu este o puşcărie. Ce avem aici? O oarecare curiozitate? Ce e în capul Monicăi Nielsen? Ce e în inima Monicăi Nielsen? Nu ştie şi domnia sa cît costă astăzi fie şi jumătate din drepturile federative ale unui junior cu potenţial? Ce au înţeles cei din Jesus Maria? Sînt radicali? Sînt fanatici? Sînt iresponsabili? Eram traversat de multe întrebări, în diagonală, nebuneşte aproape. Aş fi vrut să înţeleg.

Clubul continuă să supravieţuiască, mai ales din banii Monicăi Nielsen, şi-a găsit chiar şi doi donatori, doi sponsori, o societate agro-industrială şi un studio de arhitectură – au fost acceptaţi mai greu, dar au fost.

Nu o voi întîlni niciodată pe tovarăşa preşedinte, încă un reportaj a murit!, dar mă tot gîndesc la ce am fi putut să ne spunem. Existenţa acestui club social şi sportiv, care nici un sediu clasic nu cunoaşte, susţine o teză mai veche, enunţată în acest colţ de pagină: fotbalul cunoaşte şi el, ca atîtea alte întreprinderi umane, ba chiar înaintea lor, o doză teribilă de ficţiune. Iar existenţa acestui club de fotbal mai aminteşte, chiar dacă în viteză, şi că măcar în copilărie fotbalul s-ar putea abandona magiei gratuităţii. 

Comentarii (10)Adaugă comentariu

Cristian (2 comentarii)  •  8 august 2014, 10:42

Apreciez sentimentalismul acestui articol copilaresc. Mintile masele de „suporteri” fara alte realizari personale trebuiesc tinute ocupate cu ceva simplu: fotbal si tot procesul din jurul lui. De acord vrem sa sustinem ideea de sport in sine, se poate si asta. Depinde insa de nivelul de educatie a societati in care incercam sa implementam idea. Intr-o tara din vestul europei cu foarte multa educatie de calitate exista doua tipuri de fotbal: amator (de la liga 4 in jos) si profesionist (liga 1 si 2 – cu liga 3 e ceva neclar inca). Absolut tot ce spune doamna din argentina este valabil de la liga 4 in jos, cu competiti foarte interesante si premii de valoare morala. Totul ptr sport si sanatatea ce vine impreuna cu el.

cristian (2 comentarii)  •  8 august 2014, 11:20

v-am lasat un comentariu fara nici o urma de vulgaritate dar cu un adrevar legat de diferenta intre fotbalul profesionist si cel amator. As fi foarte curios sa stiu de ce v-a deranjat si nu l-ati postat. Multumesc

dan (9 comentarii)  •  8 august 2014, 14:17

ramanem cu abandonul gratuitatii din curtea scolii 🙂

Florin (10 comentarii)  •  8 august 2014, 16:46

Senzational, cutremurator, revoltator:

Pleisteishan a omorat-o pe curtea scolii!

Vrei sa joci fotbal, iti trebuie o echipa, adica un club, ca pe maidan poti sa joci doar cu cainii vagabonzi (fara apropouri).

Vrei un club, trebuie sa bagi banu, sa te duci la ora fixa, sa te lase antrenoru sa faci si tu un dribling.

Concluzia: vrei fotbal? Deci, nu se poate!!!!!!!!!!!!!!!

cineva (15 comentarii)  •  8 august 2014, 18:19

Se ascute lupta dintre Oprisan si Craciun pentru controlul feudei derivativ-dulceag- vag plagiatoare din GSP. Macar domnul Craciun isi ofera sursele de „inspiratie”. E foarte important. A trebuit sa trimit e-mailuri redactorului sef pentru a il convinge pe domnul Oprisan sa-si publice sursele din care se „inspira” uneori pana la punct si virgula. Traiasca lupta pentru pace!

simmy hawkeye (1 comentarii)  •  8 august 2014, 19:13

Pentru „cineva”: perfect de acord cu dumneavoastra! Eu l-am prins de doua ori pe Oprisan traducand cuvant cu cuvant articole din „Marca”, si, culmea! traducandu-le prost, in stilul brut al lui „google translate”. E drept, ca sa para originale, create de cerebelul propriu, le presara cu arhaisme, cuvinte de argou sau jargon (pe care, de multe ori, nici el nu le intelege).
Domnul Craciun, in schimb, e un deliciu! Poate ca ati citit povestirile sau mini-romanele lui Samuel Beckett, cele pline de batrani ramoliti care vorbesc aiurea si comenteaza jovial tot ce misca in jurul lor… Andrei Craciun seamana mult cu nonagenarii aia senili; singura diferenta e ca batranii lui Beckett isi aruncau vorbele-n vant, fara sa le pese daca cineva ii asculta, pe cand noi avem de-a face cu un tanar care isi PUBLICA textele ca si cand ar valora ceva.
Oricum, mie imi place grozav, de fiecare data astept cu nerabdare sa vad ce ineptii mai poate sa debiteze; cele mai delicioase sunt chiar astea in care tine sa ne anunte de la inceput ce-a mai citit el prin „Courrier”! Un fel de discutie „intre fete” la coafor: „Fato, sa vezi ce reclama la gloss am vazut in Marie Claire!”…

Alexandru (1 comentarii)  •  8 august 2014, 23:00

Interviul si articolul mult dorit se poate realiza si de la distanta Bucuresti-Cordoba. Exista un Skype, email, chiar si un telefon ar face treaba asta. Ar fi o continuare frumoasa si originala a acestui articol inspirat din Courrier International. Altfel, n-ar fi frumos sa avem si in romana un Courrier International?

motanul incaltat (84 comentarii)  •  9 august 2014, 21:04

De ce vorbesti de „tovarasa” intr-o tara capitalista??????Doar ca refuza un eventual capital pe un eventual Messi?????Poate ca n-o sa apara nici un Messi, poate ca idea ei este ca ,copii sa faca doar sport.Apoi procentul ala care este mai mic ca la 6/49 ca unul sa devina chiar un fotbalist —poate se va realiza intr-o zi sau nu. Daca da, fotbalistul ala o sa fie poate un sponsor pt,. echipa aia…. Modelul ar trebui urmat. In caz contrar echipe gen Unirea Urziceni sau Concordia Chiajna au pretentii sa evolueze in liga 1. SI mie asta mi se pare mult mai anormal…… Sunt doar niste echipe satesti cu rol de a promova sportul si eventual sanatatea oamenilor.Atit . Nimic mai mult.

tata puiu (1 comentarii)  •  10 august 2014, 20:25

articole inteligente si emotionale. mai ceva ca un film frantuzesc din 1970.

intr-o tara atit de mare ca statele unite, se pot gasi 30 de exemple pentru orice.
legile lu murfi

vasco (1 comentarii)  •  12 august 2014, 6:29

Articol intersant,chiar fain.Sunt de acord cu ce a scris „cineva”.

Comentează