Rațiunea algeriană

Mondialul este, mai ales, o rară, deși ciclică, posibilitate să-ți agăți speranțele de o echipă de fotbal al cărei destin îți este, altfel, în mod curent, străin. O astfel de echipă tocmai mi-a fost Algeria. Am pierdut, oarecum previzibil. Și […]

marți, 17 iunie 2014, 8:03

Mondialul este, mai ales, o rară, deși ciclică, posibilitate să-ți agăți speranțele de o echipă de fotbal al cărei destin îți este, altfel, în mod curent, străin. O astfel de echipă tocmai mi-a fost Algeria. Am pierdut, oarecum previzibil. Și ce dacă? Nu mă justific, explic. Nu e Rabah Madjer la mijloc, nu de la simfonia călcîielor sale mi se trage. Un alt nume invoc: Albert Camus. Francez, dar algerian la bază, nobelizat în 1957, la 44 de ani, cu trei ani înainte de accidentul în care s-a sfîrșit, Albert Camus a fost, în prima tinerețe, portarul echipei de fotbal a Universității din Alger. Și-a încheiat prematur cariera, după ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Fotbalul a pierdut, veți admite, un “înger păzitor”. Omenirea a cîștigat însă “Ciuma” și “Căderea”, deci cea mai înaltă literatură, ba chiar și filosofie, a secolului. Au importanță toate acestea? Au, căci Albert Camus a fost în stare să precizeze că tot ce a învățat despre morală, ba chiar despre viață, a învățat jucînd fotbal. Și nu e de găsit nici o eroare în f(r)aza aceasta existențialistă.

Dar dacă a fost marți, a fost Belgia (grație felinului Fellaini și magnificului Mertens). S-au confirmat investițiile într-un sistem care – se spune – va revoluționa fotbalul. Vom vedea. Rațiunea de a fi a Cupei Mondiale rezistă, însă, prin echipe ca Algeria, care a bătut, recent, categoric, deși la limită, și România, ceea ce ar trebui să ne justifice absența din Brazilia, dar nu ne-o justifică.

Comentarii (16)Adaugă comentariu

Gabi (1 comentarii) • 17 iunie 2014, 20:24

Sunt mut. Poate pentru ca este putin exotic si aparte, altfel nu vad de ce sa sustii ca român nationala Algeriei. Nu înteleg… Dar ma rog nu toti am avut de-a face cu Albert Camus. Ia sa joace nationala un an bine… Atunci sa vezi câti patrioti! HAI ROMANIA!!!!!

Maniero (5 comentarii) • 17 iunie 2014, 20:31

foarte frumos

Zweepslag (1 comentarii) • 17 iunie 2014, 20:32

Avei motive destule sa mergi doar pe mana Belgiei, iar daca tot iubesti arabii, FELLAINI e marocan la origini iar in ceea ce priveste Belgia si premiul Nobel,nu uita ca De Duve,belgianul ce descoperi lizozomii,imparti premiul Nobel pt citologie cu Palade al nostru cu ai sai ribozomi!

Eddy (2 comentarii) • 17 iunie 2014, 20:40

Foarte frumos articol, felicitari.

genu (2 comentarii) • 17 iunie 2014, 21:04

Camus era un „pied noir”, fiu de colonisti francezi. Algeria tineretii lui, a anilor ’30, era una mult mai europenizata decat acum. In primele sale scrieri apare descris Oranul si viata sa cotidiana, unde abunda imitatia, iar tinerii sunt numiti de el „Clark” si „Marlene”. O lume provinciala, data cu briantina sau cu parul ondulat cu drotul pandita de un jihad tacut-daca ati observat, in proza sa locanicii nu vorbesc! Ei sunt niste copii ai Mediteranei si ai desertului vazuti ca atare de un european cu nostalgia tropicelor.
Astazi, Algeria, peste care a trecut taifunul fundamentalist inca din anii’90, nu stiu cat mai pastreaza din imaginea aceea idilica coloniala. Uitandu-ma la echipa care a jucat astazi cu Belgia, ea pare ca seamana mai mult cu Iranul-o lume fara idei ancorate in prezentul fotbalistic, dar plina de incapatanare, in care Madjer nu s-ar mai regasi.
Probabil, soarele acela nemilos al desertului, pe care l-ati vazut „actionand” in „Strainul”, l-a orbit si pe acel zeu antic ce inca mai haladuia prin Maghrebul camusian.

ciobanu’ mioritic (1 comentarii) • 17 iunie 2014, 21:56

1. BRAVO, GENU!
Ai caracterizat nationala lui PITURCA.
„Uitandu-ma la echipa ALGERIEI …- care a invins Romania… – pare ca seamana mai mult cu Iranul – O LUME FARA IDEI ANCORATE in prezentul fotbalistic.
2. Maestre, sugerez sa lasati pe alt secol filosofia aplicata in fotbal, intrucat nu are succes de casa.

joy divison (2 comentarii) • 17 iunie 2014, 22:04

Albert Camus era un „colone” adica se tragea din alsacienii emigratii dupa 1870 in Algeria..nu era algerian.Algerian e Zidane!!!

Lila (3 comentarii) • 17 iunie 2014, 23:21

apropo’ de cum scria cineva, adica foarte frumos, o sa ramai „nobelizat” dupa articolul asta! in rest aceeasi lipsa de substanta, gen gsp!

cineva (15 comentarii) • 17 iunie 2014, 23:21

WOW! Incep sa-l apreciez mai mult pe Catalin Oprisan.

marian (1 comentarii) • 17 iunie 2014, 23:40

Mie arabii nu ma intereseaza deloc ca a pierdut, eu de mic copil is Rus si sa vezi Russia ce face bate tot.
Soviet union FOREVER!

dac.impielitzat (21 comentarii) • 18 iunie 2014, 6:44

hai Romania

Perken (3 comentarii) • 18 iunie 2014, 7:03

Articolul tau mi-a amintit de „Pasiunea Absurdului, cea mai sfasietoare dintre toate…” Felicitari!

magus1349 (1 comentarii) • 18 iunie 2014, 8:41

@1
De ce esti mut mai Gabita? Uite si eu am tinut cu Algeria, dar din alt motiv. Acelasi motiv care ma determina azi sa tin cu Australia si Chile. Ca privitor neutru intotdeauna o sa tin cu outsiderul. Hai sa facem un execitiu de imaginatie! Cum privesti meciul Olanda-Australia in eventualitatea in care Van Persie deschide scorul din minutul doi si cum te uiti daca Australia are 1-0 la pauza?
Parca varianta doi e mai interesanta. Nu-i asa?

Perken (3 comentarii) • 18 iunie 2014, 9:25

#1 Gabi: Patriotismul este o notiune complexa, din nefericire cred ca s-a devalorizat fiind invocat de tot soiul de politicieni asa zisi nationalisti, extremisti, „patrihoti”. Personal incerc sa privesc la fotbal ca la un spectacol, sa ma implic cat mai putin, sa nu ma intereseze atat de mult rezultatul si cine castiga. Adica decat sa castigam cu 1-0 chinuit, fara imaginatie si cu anti-fotbal in stilul lui Piturca, prefer orice alt rezultat al nationalei noastre, insa sa asist la un meci spectacol! Si nu, nu asociez patriotismul cu fotbalul, cu teatrul, muzica ori alt gen de spectacol.