Revoluția din Anglia

Acum, cînd ecourile sfîrșitului de sezon din Anglia încep, deja, să se arhiveze printre amintiri, merită consemnate, deopotrivă, triumful lui Manchester City și teribila înfrîngere a lui Liverpool

Există un clasament oficial, în care „cetățenii” au marcat mai bine de […]

Acum, cînd ecourile sfîrșitului de sezon din Anglia încep, deja, să se arhiveze printre amintiri, merită consemnate, deopotrivă, triumful lui Manchester City și teribila înfrîngere a lui Liverpool

Există un clasament oficial, în care „cetățenii” au marcat mai bine de o sută de goluri. Există însă și un clasament neoficial, în care frumusețea căderii lui Liverpool e mai presus. Desigur, „cormoranii” n-au mai ajuns campionii Angliei la fotbal, dar au rămas campionii Angliei la generozitate, la nebunie, la prăbușire, la deznădejde, deci la viață.

Liverpool a pierdut titlul la fel cum l-ar fi putut cîștiga: atacînd absurd, împotriva cursului logicii. A fost ceva irațional în construcția lor, ceva ca o furie, nu turbată, ci altfel, ceva care n-a durat în imediat, dar va dura în melancolia după 2013-2014 și după Suarez. Lupta aceasta a fost un maraton, în care au triumfat – vor spune experții – cei mai buni. Acest „cei mai buni” e, în fotbal, mai relativ decît în contabilitate. Prin jocul său inconștient, dătător de emoții în marginea atacurilor de cord, Liverpool n-a cîștigat, iată, cele mai multe puncte, dar a cîștigat cei mai mulți oameni care au iubit-o. Inconștiența lor a adus dividende: echipa asta s-a desăvîrșit dincolo de discernămînt. Cine, cum o va putea uita?

Timpul însă nu se va sfîrși, vor mai fi clepsidre, ceasuri de mînă și de buzunar, iar englezii deja pronostichează că anul viitor va fi al lui United. Departe de Europa, „diavolii” vor avea avantajul pe care l-a avut acum Liverpool. Da: va trece vara braziliană, va trece și toamna cu ploi nesfîrșite și pe „Teatrul Viselor”, primăvara viitoare, va da în floare strălucirea aceea a oamenilor liniștiți. E o prognoză previzibilă, dar ne putem baza pe previzibil în fotbal?, că nu putem.
Jucătorii lui Liverpool s-au înfrînt, dar asta nu i-a făcut de jalnici, idealul în care s-au desfășurat a fost prea exigent. E și o lecție de dincolo de sport aici: pragmatismul (chiar dacă ofensiv, City tot pragmatismul l-a practicat) e, pentru acum, mai eficient decît revoluția. Revoluțiile pierd, de fiecare dată, privite din apropiere, dar cîștigă de fiecare dată în viitor. Din această substanță sînt construite toate marile speranțe și toate marile legende.

Livepool a propus anul acesta un curaj, iar directețea curajului său va rămîne după ce sensibilitatea excesivă a apărării și a psihicului nu vor mai fi menționate. Curajul acesta va crește în aripile care îi vor purta și pe alții. Curajul acesta este moștenirea din care se vor hrăni oameni, nu doar în dreptunghiul verde. Curajul acesta va schimba, schimbă deja, vieți: este, la rigoare, curajul de care ai nevoie ca să pleci în călătoria scurtă care este fiecare zi. Liverpool este ultima revoluție în contra dorințelor moarte, iar înțelesul acestui sezon îl vom afla, deplin, ceva mai tîrziu.