Fotbalul pur şi simplu

Din victoria Arsenalului trebuie să desprindem că totuşi în fotbal contează lucrurile simple

Nimeni nu e cu adevărat obligat să spere în calificarea Arsenalului. Englezii se aprind greu şi nu au obiceiul să se lase convinşi de idei fără […]

Din victoria Arsenalului trebuie să desprindem că totuşi în fotbal contează lucrurile simple

Nimeni nu e cu adevărat obligat să spere în calificarea Arsenalului. Englezii se aprind greu şi nu au obiceiul să se lase convinşi de idei fără conţinut. În principiu şi în practică toţi cei 60.000 de pe Emirates, plus mulţimea de telespectatori anglo, ştiu că Arsenal nu se va califica. Sau, cum spunea un înţelept local pe care l-am auzit conferenţiind, a doua zi, pe peronul staţiei Highbury, în zona istorică pro -Arsenal: „Barcelona is too big to fail!”. Barcelona e prea mare ca să rateze.

Tipic. Sec şi englezesc. Dar nu tocmai lipsit de tîlc.

Căci zicerea de mai sus nu vrea să spună doar că Barcelona e prea mare. Subtextul – o veche specialitate engleză – spune că Arsenal a fost destul de mică pentru a învinge o echipă mult mai mare.

Revenirea neverosimilă şi victoria tîrzie de pe Emirates au lăsat în urmă întrebări grele: de ce a reuşit Arsenal să bată cea mai bună echipă a lumii? Cum a fost posibilă victoria în faţa unui adversar care te-a alergat cîteva maratoane fără balon şi care avea meciul în mînă, cu 20 de minute înainte de final?

Evident, nimeni nu ar fi dat Arsenalului în minutul 70 vreo şansă de supravieţuire pe următoarele 20 de minute. Evident, toată lumea explică acum cît de previzibilă a fost răsturnarea de situaţie, cum a făcut Wenger Mutarea H după pauză şi cum a ştiut Arsenal să joace exact ce au explicat comentatorii după. Adevărul e că nu ştim. Da, Wenger a schimbat ceva şi cîţiva după pauză. Da, Barcelona a jucat prea mult pentru Messi şi Messi prea puţin pentru Barcelona. Da, Jack Wilshere are 19 ani şi a fost cel mai curajos jucător de pe teren. Dar asta nu poate explica victoria, pentru că multe alte echipe şi antrenori au făcut aceleaşi lucruri şi au fost învinşi de Barcelona.
Ce se poate totuşi înţelege e că în fotbal lucrurile simple contează. O echipă care nu cedează, un sprint în plus, o încăpăţînare care refuză să se lase înmuiată de mistica adversarului. În rest, se poate spune şi presupune orice: scheme, schimbări, noroc şi întîmplări. Toate au locul lor şi se pricep foarte bine să dea peste cap un meci. Însă victoria împotriva unei echipe care te-a învins 70 de minute din 90 şi, în plus, e prea mare ca să piardă ţine de altceva. De ceva mult mai pur şi mai simplu.