Mr.Beckham

Statuia a coborît de pe piedestal şi a glăsuit uman. Dovadă că nu întotdeauna învinge sistemul

David Beckham s-a întors acasă aşa cum a plecat: într-un costum elegant. În interiorul costumului, nici o schimbare. Cupa Mondială a trecut fără să […]

Statuia a coborît de pe piedestal şi a glăsuit uman. Dovadă că nu întotdeauna învinge sistemul

David Beckham s-a întors acasă aşa cum a plecat: într-un costum elegant. În interiorul costumului, nici o schimbare. Cupa Mondială a trecut fără să scadă sau să adauge ceva unei reputaţii plină de reputaţie. Un tendon rupt la timp l-a lăsat pe Beckham faţă în faţă cu problema posterităţii. Probabil tocmai acest gen de accident-sentinţă a declanşat ceva neaşteptat în conştiinţa unui ”celeb”, lipsit de frămîntări ca orice bun ”celeb”. La cîteva zile dup? revenirea bine plouată a naţionalei engleze în patrie, a izbucnit scandalul.
Marele scandal Beckham nu are nimic de-a face cu faimosul Index Capello. Şi nici cu vreo nou? poveste a la John Terry, plus cea mai proaspătă absolventă a Înaltei Şcoli de Linjerie şi Abordare Intimă. Scandalul Beckham e pur şi simplu o dovadă masivă de bun simţ. Beckham s-a dovedit un ”celeb” cu preocupări mult în afara  foto-oportunităţilor la cluburile de noapte en vogue. Aşa ceva nu s-a mai pomentit: un ”celeb” care gîndeşte! Dar iat? faptele.

David Beckham a fost invitat, oarecum postum, la un faimos show tv, unde s-a prezentat regulamentar, însoţit de costum, gel şi pantofi de firm?. Totul mergea strun?. La un moment dat, moderatorul show-ului s-a trezit punînd întrebarea de serviciu despre vizita lui David în Afghanistan. În mod normal, urma răspunsul de serviciu, cu frazele obligatorii despre ”băieţii noştri” care n-au ratat un meci şi au găsit toată înţelegerea talibanilor la orele de transmisie tv. În loc să recite PR, Beckham a luat-o, cel puţin pentru gusturile mediei liberale, pe arătură. A vorbit, adică, despre soldaţii a căror singură grijă a fost să întrebe dacă lumea de-acasă i-a uitat. A spus cîte ceva şi despre plăcerea de a vorbi cu tineri care vin din lumea modestă a caselor cu camere mici, bani puţini şi mame straşnice, după modelul dnei. Beckham. Apoi, rătăcit şI învins de propriile amintiri, a gîndit cu voce tare ideea care pune în cauz? tot. Sistemul pe care s-a înălţat cultul Beckham, aplecarea şi  deformarea fantastică a unei lumi învăţate să aşeze fotbalul mai presus de orice. Beckham s-a întrebat, aşadar: ”E normal ca lumea să mă creadă pe mine cel mai bun englez?” R?spunsul: ” Am fost în Afghanistan şi mi-a fost ruşine de propria mea faimă. Soldaţii sînt de o mie de ori mai importanţi decît mine, de ei ar trebui să fie mîndră toată Anglia”.

That’s it! Thank you, Mr.Beckham! N-ai jucat fotbal degeaba.