Benz Ribery

Metisajul poate produce splendori, pentru că şcolile naţionale îşi ating repede limita

Marţi seara la Munchen, Bayern a retrimis fotbalul german la Cupa Mondială după un meci de sturm und arbeit fără fisuri. Sau, cu toate fisurile reparate din mers, […]

Metisajul poate produce splendori, pentru că şcolile naţionale îşi ating repede limita

Marţi seara la Munchen, Bayern a retrimis fotbalul german la Cupa Mondială după un meci de sturm und arbeit fără fisuri. Sau, cu toate fisurile reparate din mers, prin muncă şi voinţă în cantităţi nelimitate. Pe cealaltă jumătate de afiş, Lyon şi Bordeaux s-au limitat la une soiree foarte galică. Lyon a forţat victoria şi probabil calificarea, dar nimic n-a lăsat impresia că fotbalul francez revine la Cupa Mondială. Diferenţa e mai mult decît o chestiune de stil.

Partida anglo-saxonă a fost categoric mai cuprinzătoare decît partida galică. Bayern şi Manchester au lucrat împreună, dar numai Bayern poate face din muncă un cult care converteşte orice: echipe adverse, tribune ostile, ziare, case de pariuri – la nevoie, roci şi metale. Povestea forjată de Bayern marţi seară n-a fost o istorie scrisă în gotice. Bayern a întors un meci pierdut pentru că a folosit un motor german cu acceleraţie franceză. Motor Benz – acelerator Ribery. Fără travaliul efervescent al lui Frank Ribery, Bayern n-ar fi triumfat. Ar fi cîştigat pentru că ingineria germană nu poate pierde dacă e lăsată să tureze 60-70 de minute din 90. Cu Ribery, victoria agregatului Benz-Ribery a fost un triumf. Un triumf  nesuferit şi scrîşnit, dar total. Un triumf tipic german, adică echivalentul unei şenile pe faţă şi vertebre.

Lyon şi Bordeaux au consolidat pe cealaltă parte a tabloului reputaţia limitată a fotbalului de factură pur galică. Un elan superior expresiei din teren a făcut şi din această mostră de fotbal un spectacol parţial interesant, parţial previzibil. Strămutat în cadrele de fier ale fotbalului german, flaconul de esenţă galică a făcut minuni. Ribery a strălucit intens pentru că e Ribery şi pentru că a jucat în context anglo-saxon. Reacţia fertilă care a făcut din Ribery detonatorul din inima sistemului de asediu german confirmă o teorie demult retrogradată: metisajul produce splendori. Separat, şcolile naţionale îşi ating limita foarte repede. Dacă sînt însă, sudate în punctul perfect, aceleaşi stiluri şi aceleaşi limite produc o sinteză imbatabilă.