Africa de Sud spaniolă

Tema Cupei Mondiale 2010 este simplă: cine poate împiedica Spania?

Fiecare Cupă Mondială lasă în urmă o idee care aşază suma dezordonată a meciurilor într-o poveste. În 2006, tema a fost revanşa: Italia a pornit din poziţia de clasic scăpătat […]

Tema Cupei Mondiale 2010 este simplă: cine poate împiedica Spania?

Fiecare Cupă Mondială lasă în urmă o idee care aşază suma dezordonată a meciurilor într-o poveste. În 2006, tema a fost revanşa: Italia a pornit din poziţia de clasic scăpătat şi a restabilit o dinastie. Mai înainte, în 2002, tema a fost puterea: Brazilia a început şi a terminat în apoteoză. Mult mai înainte, alte Cupe Mondiale au spus poveşti previzibile sau neaşteptate: de la palida Cupă 1990 anexată de regularitatea  germană, la fastuoasa Cupă 1970, incendiată de perfecţiunea istorică braziliană, la drama şi farsa Argentinei 1978 sau la pedeapsa aplicată rebelilor olandezi, în Germania 1974. Cazul Africa de Sud 2010 e atipic. În bine şi în rău. O anume slăbiciune şi o anume calitate spectaculoasă sînt de pe acum premisele Cupei Mondiale sud-africane.

Cupa Mondială 2010 e atipică între toate temele cunoscute, cu posibila excepţie Elveţia 1954, pentru că nu îşi va cuceri tema pe parcurs, ci o cunoaşte de pe acum. În 1954, întrebarea a fost cu mult înaintea primului meci: poate deraia Ungaria? Răspunsul a venit în minutul 84 al finalei şi a scufundat una din cele mai mari echipe ale tuturor timpurilor. Spania 2010 nu are totuşi componenţa magnifică a Ungariei învinse în 1954. Dar întrebarea e intactă şi a apărut, de asemenea, cu mult înainte de primul meci al Mondialelor: poate deraia Spania? Spania şi Barcelona – subdiviziunea ei catalană – au impus tema Cupei Mondiale 2010 cu o suită de demonstraţii care au adjudecat ultimele Europene şi ultima Ligă a Campionilor.

Pentru sceptici şi ezitanţi, Spania a livrat un supliment masiv la Paris, săptămîna trecută. Amicalul în care Spania a redus Franţa la dimensiunile meschine ale unei echipe de provincie a fixat tema Cupei Mondiale de peste trei luni.

Spania pare să fi depăşit în sfîrşit faza aspiraţiilor şubrezite de un moral oscilant. Asta face din Spania o favorită plauzibilă, cu atît mai mult cu cît rivalii nu au nimic monumental de comunicat. Germania e neclară, Anglia joacă mai nou împotriva tabloidelor, Brazilia seamănă cu naţionala secundă a Braziliei, iar Argentina poate mult, dar e antrenată de Maradona. Întrebarea e cu atît mai interesantă: va reuşi cineva, vreuna din marile echipe sosite în Africa de Sud fără deplasament clasic, să împiedice victoria spaniolă? Dacă da, vom avea o Cupă Mondială uitabilă sau de neuitat din motive greşite.