Minor major

Multă lume se va simţi ofensată: cum să nu ţii cu o echipă românească?

Liverpool-Unirea e un meci minor, un detaliu aproape invizibil în macrogeografia europeană. Se pot spune multe despre lipsa de anvergură a acestui meci şi toate spre […]

Multă lume se va simţi ofensată: cum să nu ţii cu o echipă românească?

Liverpool-Unirea e un meci minor, un detaliu aproape invizibil în macrogeografia europeană. Se pot spune multe despre lipsa de anvergură a acestui meci şi toate spre o mai bună neînţelegere a fotbalului în varianta sa profundă. Cu alte cuvinte, ipoteza de la care plec e că aşa numitele meciuri mici sînt adesea, mult mai complicate şi mai tulburătoare decît meciurile mari.

Cazul Liverpool-Unirea sună în felul următor: un meci la care am ţinut cu ambele echipe, pe firul unei dedublări imposibil de refuzat. Liverpool e echipa adolescenţei mele anlglofile şi a perioadei şi mai anglofile care i-a urmat, fără să se fi încheiat. Unirea e echipa unei aspiraţii care n-are nume de club. Rezumînd: nostalgia activă a adolescenţei şi proiectul patriotic al unui fotbal naţional emancipat. Cînd aceste două stări se întîlnesc în acelaşi meci, opţiunea e imposibilă. Adevărat, am fost mulţumit că Liverpool a bătut, cum eşti recunoscător şansei care îţi protejează slăbiciunile. La fel de adevărat e, că astăzi o să fiu mulţumit dacă Unirea cîştigă sau face meci egal, aşa cum eşti mulţumit de momentele în care realitatea începe să-ţi susţină revendicările.

Multă lume se poate simţi ofensată: cum să nu ţii cu o echipă românească? Cum să nu ţii cu propria ta echipă? Răspunsul pe care îl dă fotbalul, folosindu-se de meciuri în care echipele mici dau de mituri mari sună în felul următor: fotbalul nu e nici raţional şi nici naţional. În adîncimile pe care le ating doar meciurile mici, fotbalul e îmbibat de emoţii contradictorii şi nelalocul lor. În fotbal, oamenii ţin cu propriile emoţii. Nu le pot adapta sau ajusta în funcţie de drapel şi ierarhii. Fotbalul mare are rar privilegiul acestui gen de încurcătură, pentru că de regulă e dominat de valoare, nu de fidelităţi obscure. Franţa-Italia, finala ultimei Cupe Mondiale a avut dramatism, dar nu dramă. Liverpool-Unirea nu va avea valoarea pură a unei ciocniri între supergrei. Nici nu e nevoie. Un meci atît de mic are adîncime proprie.