F.C. Englez

Cazul Leeds e revolta celor mici. E lupta împotriva celor mari, care au fost şi ei mici

Există fotbal şi există fotbal de Cupă. Fotbalul obişnuit care cuprinde aproape orice campionat şi prea multe Cupe Mondiale e un joc rezonabil. […]

Cazul Leeds e revolta celor mici. E lupta împotriva celor mari, care au fost şi ei mici

Există fotbal şi există fotbal de Cupă. Fotbalul obişnuit care cuprinde aproape orice campionat şi prea multe Cupe Mondiale e un joc rezonabil. Două echipe se cercetează şi cineva pierde sau cîştigă după un şir de argumente fizico-tactice întrerupt uneori de intervenţia vreunui supradotat. Fotbalul de Cupă e cu totul altceva: un joc lipsit de limite şi etichetă. Fotbalul de Cupă e un spectacol profund necivilizat, aşa cum necivilizată e orice răscoală care răstoarnă lumea şi ţopăie pe reputaţii. Nimic nu descrie mai bine esenţa tulbure a fotbalului de Cupă decît Fotbalul de Cupă Englez.

Există în fotbalul de Cupă englez o furie generală şi neiertătoare care aleargă vreme de un ceas şi jumătate după tot ce e prestabilit sau îndrăzneşte să se creadă incontestabil.

Victimele F.C.Englez sînt ierarhiile de moment şi firmele noi. Spiritul democratic şi revanşard al acestui tip de asalt e purtat de echipe obscure sau suferinde. Iată cazul Accrington Stanley: o echipă de secol XIX, un teren pre-agrar şi cîteva mii de proletari atîrnaţi din tată în fiu, de echipa locală. Vechimea ruginită a echipei se transformă într-o energie care nu cere scuze şi nu ţine cont de adversar. Accrington a pierdut, dar Fulham a aşteptat următorul meci de Premiership aşa cum aşteaptă cineva un concediu la Davos. Cazul Leeds nu e mult diferit. Fosta mare echipă şi-a petrecut ultimii zece ani prăbuşindu-se din rîpă în rîpă. Leeds e o echipă muncită de eşecuri şi strunjită brutal de viaţa în subsolul neluminat al fotbalului englez. O echipă umilită, adică o echipă perfect pregătită pentru fotbalul de Cupă Englez.

Man United şi Tottenham au suferit cumplit din acest motiv. Şi vor mai suferi, pentru că toate echipele mari ale Angliei trebuie să îşi amintească în acest fel că au fost cîndva mici şi să afle că vor fi din nou mici. Lecţia acestui sistem de contrat şi tumefiat glorii nu e trecerea. Lecţia e puterea formidabilă a celor ce cred în dreptul lor minuscul, dar viu. Lecţia e un soi de idealism invers care descoperă puterea în lipsa de mijloace şi proclamă egalitatea.