În urma lui Petrescu

Sistemul a eliminat un profesionist, conservîndu-şi astfel puritatea viciului

Plecarea lui Dan Petrescu e un anunţ scris cu giga-majuscule: profesionismul şi succesul se pedepsesc. Fotbalul românesc a înaintat pe această pantă, acompaniat de impresia falsă a managementului privat. Rezultatul e […]

Sistemul a eliminat un profesionist, conservîndu-şi astfel puritatea viciului

Plecarea lui Dan Petrescu e un anunţ scris cu giga-majuscule: profesionismul şi succesul se pedepsesc. Fotbalul românesc a înaintat pe această pantă, acompaniat de impresia falsă a managementului privat. Rezultatul e persecuţia şi izgonirea profesionismului, a priceperii şi a celor pricepuţi. Cred că această realitate dezastrouasă ne scapă complet.

Sistemul care împinge înapoi fotbalul românesc e copt. Purulent. Dominaţia acestei maşini care produce fotbal prost şi glorifică impostura a început demult. În definitiv, jucăm fotbal în ţara lui Sandu Împărat, facem presă în marginea Ligii lui Mitică şi îl ţinem în cărţi pe Piţi. Sigur, avem scuze. Fotbalul respectă regula generală: incompetenţă, corupţie şi intrigă.  Aşa e! Însă tocmai această concluzie pune umărul ei mic şi luxat la resemnare. Iar resemanrea e cealaltă faţă a eşecului. 

Din punct de vedere public, două reacţii pot face faţă căderii în resemnare: umorul şi ruda lui mai curajoasă, critica. Nu le-am mai văzut la lucru. Umorul a decăzut pînă la vulgaritatea monotnă a folcorului de peluză, iar critica a dispărut, înlocuită de pişcăturile urmate de reverenţe şi împăcări. Mircea Sandu, Dragomir, Piţurcă, Becali, Mititelu? Au mai greşit şi ei, dar sînt abili, ştiu ce ştiu, sînt vulpi bătrîne şi uite că, de bine, de rău, se descurcă. În coada acestor cugetări stă armisiţiul cu incompetenţa: am transformat clica impostorilor într-o trupă de Isăreşti. În plus, pe măsură ce distilăm înţelepicunea vulpilor bătrîne, nu mai înţelegem rolul lupilor tineri. La ce bun Dan Petrescu? A fost, nu i-a plăcut şi s-a dus. Ducă-se! N-o să murim din atîta lucru. Se poate şi fără el!

Ce rămîne neînţeles în afacerea Petrescu e lipsa de şanse a profesionsimului. Da, Petrescu a decis singur să plece şi cred că a plecat unde nu trebuia. Rusia plăteşte bine, dar e rentabilă pentru antrenori mari care fac o pauză de alimentare (Hiddink), nu pentru antrenori care vor să urce.

Însă de stat, Dan Petrecu nu mai putea sta. Asfixia era completă. Singurătatea era deplină şi ostilă. Cei ce i-au imputat, mereu, accesele colerice şi caracterul nerezonabil ar trebui să se pună în locul lui. Să aibă idei, să se bată pentru valoare şi să fie penalizaţi, furaţi şi stangulaţi, tocmai pentru că au stricat media generală a imposturii. Poate că mulţi o fac. Dacă e aşa, ar trebui să-l regrete pe Dan Petrescu. Chiar dacă e prea trziu.