Henţ cu mîna, filmul şi sondajul
Odinioară, realitatea era, pur şi simplu, tot ce se întîmplă
Din păcate, realitatea nu mai e ce a fost. Odinioară, înainte de incidentul de pe Stade de France şi înainte de faimosul film Pumnul şi Ghiontul de la Ploieşti, realitatea […]
Odinioară, realitatea era, pur şi simplu, tot ce se întîmplă
Din păcate, realitatea nu mai e ce a fost. Odinioară, înainte de incidentul de pe Stade de France şi înainte de faimosul film Pumnul şi Ghiontul de la Ploieşti, realitatea era, pur şi simplu, tot ce întîmplă – aşa cum se întîmplă. Dar asta a fost. Între timp, realitatea a devenit doar una din variantele iluziei.
Coincidenţa e remarcabilă şi neîntîmplătoare. Fotbalul şi politica trag împreună spre fabricaţia pură şi ilegală. Pe linia porţii sau în campania electorală, victoria a devenit atît de importantă, încît nu mai poate supravieţui propriei mize. Investiţia şi interesul sufocă duelul şi, (ne)fireşte, de aici mai e un singur pas pînă la eliminarea şi înlocuirea realităţii cu iluzia.
Henry şi-a permis marele henţ pentru că, subconştient, ştia că aşa ceva se poate şi, mai ales, se poate trece cu vederea. Filmul de la Ploieşti a fost trucat şi lansat (1178 de difuzări în 12 ore de televiziuni înfrăţite) pentru că fabricantul ştia că aşa ceva se poate difuza fără consecinţe.
Consecinţele? O echipă calificată prin fraudă la Mondiale şi o defăimare care putea hotărî şi strîmba cea mai mare competiţie organizată în România. Peste aceste două probleme de clasificare, o problemă de clarificare: problema omului rămas singur în faţa realităţii. După frauda franceză şi după înscenarea cu cifre vesele şi cu un Preşedinte al cărui mandat a început şi s-a încheiat în aceeaşi noapte, omul de rînd va înţelege că a fost repartizat pe postul unic de consumator de iluzii. Morala: păziţi-vă contoarul!, număraţi-vă copiii dimineaţa şi seara, nu mai acceptaţi tradiţia care spune că 1 plus 1 fac 2!
Lumea în care am intrat va fi tot mai săracă în certitudini şi tot mai străină de valorile clare. Totul va fi o joacă şi nimic nu va fi de jucat în afară de ce e trucat. Vom fi tot mai siguri că nu putem fi siguri. Şi vom învăţa să fim singuri cu tot ce ne face şi mai singuri: conspiraţia, bănuiala, fuga de solidaritate. Într-un fel, vom fi mai români!
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele