Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Fotbal fără sens

Michael Owen, deşi a ajuns la o echipă mare, e din ce în ce mai mic

Una din cele mai triste poveşti ale Mondialelor s-a şi scris. Michael Owen va sta acasă. După un şir lung şi stăruitor de accidentări, […]

miercuri, 4 noiembrie 2009, 7:47

Michael Owen, deşi a ajuns la o echipă mare, e din ce în ce mai mic

Una din cele mai triste poveşti ale Mondialelor s-a şi scris. Michael Owen va sta acasă. După un şir lung şi stăruitor de accidentări, după un şir înşelător de relansări şi reveniri, Owen e, practic, în situaţia unui condamant la exil. Cupa Mondială 2010 e prea aproape, iar Cupa Mondială 2014 e prea departe. Fabio Capello e un realist fără amendamente şi refuză să calculeze un lot care cuprinde ipoteze şi gesturi de caritate. Owen nu poate prinde lotul.

Povestea lui Owen e un caz, nu tocmai rar, dar virulent, de ostilitate calculată a destinului.  Owen a început devreme, cu o precocitate care a provocat, poate, gelozia şi, apoi, sancţiunile rezervate, uneori, celor prea înzestraţi. La 17 ani, Owen anunţa în mod credibil că va deveni liderul naţionalei Angliei şi că va domina fotbalul european de atac cel puţin un deceniu. A fost o eroare dotată cu toate aparenţele succesului. Owen în varianta Liverpool avea, chiar, o corectitudine şi o discreţie publică neobişnuită pentru un megastar. Poate şi asta a supărat un veac obişnuit pînă la dependenţă cu insolenţa publicitară a celor pe care îi aşază pe firmament. Apoi, au început accidentele şi accidentările.

Accidentările au una şi aceaşi explicaţie: se întîmplă. Accidentele care au grăbit deraierea lui Owen au cu totul alt izvor. Owen a ales sistematic toate căile greşite şi a acceptat cele mai nefericite mutări. A plecat la Real Madrid, deşi experienţa englezilor implantaţi în Spania a fost, practic întotdeauna, o mutaţie ratată. Apoi, a revenit acasă şi a ales Newcastle, un club consecvent propriului declin. La Newcastle, Owen a pierdut contactul cu propria carieră. În clipa de maximă debusolare a apărut şansa unei redresări aproape neverosimile. Alex Ferguson a pariat pe fotbalul din Owen şi i-a oferit un loc la United. Ferguson avea dreptate. A început bine, a jucat din ce în ce mai aproape de propria valoare, dar a clacat fizic, în clipa în care proiectul Owen 2 sau 3 părea viabil.

La 29 de ani, Michael Owen are în faţă cel mult o pensionare lentă la cluburi din ce în ce mai mici. Nu e clar care e sensul acestui gen de experiment impus de fotbal cu o precizie cinică şi implacabilă. Fotbalul nu are întotdeauna sens şi nu e singura ocupaţie umană care se complace în această situaţie la masa de joc

Comentarii (12)Adaugă comentariu

Comentează