Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Foarte jos

În special la nivelul galeriilor, fotbalul nostru este sărac, asocial şi foarte în urmă

Politica şi politicienii: o porcărie! Sigur? Destul de sigur. Dar nu foarte sigur. De fapt, nu prea sigur. Cîteva din numele mari şi grupurile măricele afiliate […]

miercuri, 29 iulie 2009, 2:35

În special la nivelul galeriilor, fotbalul nostru este sărac, asocial şi foarte în urmă

Politica şi politicienii: o porcărie! Sigur? Destul de sigur. Dar nu foarte sigur. De fapt, nu prea sigur. Cîteva din numele mari şi grupurile măricele afiliate fotbalului s-au străduit, peste vară, să dezmintă monopolul politic asupra mizeriei. Cu cine trebuie început? Greu de spus.

Poate cu Sven Goran Eriksson, vestitul vînător de contracte grase care s-a făcut deodată mucenic şi a aterizat la Notts County, în străfundurile Diviziei a III-a engleze. Camuflajul a fost perfect gîndit: Notts County are în posesie perpetuu titlul de cel mai vechi club din lume. Eriksson jură că s-a simţit dator să slujească clubul şi muzeul Notts County. Adevărul e că Notts are un patron nou, un Al-consorţiu-bin-arab care oferă 2 milioane de sterline pe an. Salariu de Divizia a III-a, echivalent cu suma tuturor salariilor de Divizia a III-a. Dar Eriksson are rivali. După Man City şi Notts County, încă un club englez s-a livrat unui proprietar miliardar arab. City e în buzunarul lui Şeic Mansour, Notts County e la Al Thani şi, mai nou, Portsmouth e la Al Fahim. Noul regim contrastează întrucîtva cu demnitatea austeră a acestor cluburi străvechi, dar o mînă bine pusă la nas şi o alta bine întinsă, cu palma deschisă, scutesc de orice interferenţă a caracterului. Ar mai fi de aminit şi zvăpăiatul mercenar suedo-bosniac Zlatan Ibrahimovici. Prea delicat pentru un sezon cu Juve în Serie B, Ibrahimovici s-a îndrăgostit de Inter. Şi mai nou de Barca. Nu ştiu de ce, dar ceva mă face să cred că Ibrahimovici nu va îmbătrîni la Barcelona.

Însă premiul cel mare pentru amărăciune şi stricăciune internă revine celor două turme care au asigurat continuitatea unei porcării aproape uitate. Două trupe de burtoşi fără creier s-au înjurat peste jandarmi în Ghencea. O  mîndreţe de jurnalist maghiar a reuşit să scuipe obiectiv pe direcţie românească. Steaua-Ujpest a fost un meci banal care a demonstrat în mod excepţional că fotbal-publicul pur sînge e mult-mult în afara şi înapoia societăţii. Şi în România, şi în Ungaria. Parcă ne duşasem şi ne curăţasem de mizeria tribală a urii comune, nu? Aici, fotbalul nostru e sărac, asocial şi în urmă. Pentru că şi-a gonit publicul şi şi-a poftit lumpenul. Pentru că ţine cu Vadim şi cu Becali şi e mai jos decît ei. Mai jos decît politica, adică foarte jos.

Comentarii (8)Adaugă comentariu

Comentează