Mult fotbal, puţină viaţă

Acest joc odinioară egal cu sine a ajuns un alibi planetar, care dă greutate copilăriilor. Dinamo ar putea impune, astă-seară, un egal sau o victorie pe White Hart Lane. Vom fi imediat tentaţi să înţelegem că fotbalul românesc a încheiat […]

Acest joc odinioară egal cu sine a ajuns un alibi planetar, care dă greutate copilăriilor. Dinamo ar putea impune, astă-seară, un egal sau o victorie pe White Hart Lane. Vom fi imediat tentaţi să înţelegem că fotbalul românesc a încheiat bine 2006. Posibil, dacă vorbim de rezuttate, nu de fotbal sau mai precis nu de locul fotbalului. 2006 a lărgit acest loc pînă la dimensiunile unui maidan bogat, obsedat şi autist.

În România et orbis. 2007 va fi, aproape sigur, un an şi mai prost. Căci, şi în 2006, fotbalul a continuat să o ducă atît de bine, încît o duce prost. Plenar de prost şi nemăsurat de ascendent. Fotbalul a devenit, exasperant de important, global şi maniacal. Putem trăi, numai prin fotbal, în izolarea pe care o cereau, altădată, mînăstirile. Acest joc odinioară egal cu sine a ajuns un alibi planetar care înlocuieşte lucrurile cu adevărat serioase şi dă greutate copilăriilor. S-a spus, cu simpatie nechibzuită, că fotbalul e noua religie. Între timp, a devenit noua economie, noua garderobă de modele morale, locul marilor bătălii juridice, prilej de moarte şi viaţă, cult şi cîntar, orice numai plăcere simplă, nu. Cine crede altfel ar trebui să măsoare cinstit următoarele fapte petrecute în 2006:

– o lovitură cu capul în piept nu mai e fapt penal, ci temă de meditaţie, marfă pentru eseişti şi punct istoric

– în Franţa, cineva a înfiinţat Grupul Naţional pentru Adevăr în Finala Cupei Mondiale 2006 şi Asociaţia Justiţie Cupa Mondială 2006. Amîndouă au dat în judecată FIFA sub pretextul că faimoasa iscălitură de ocnaş a lui Zidane a fost sancţionată după vizionarea înregistrării video, iar înregistrările video nu sînt un mijloc legal de investigaţie în regulamentul FIFA. Statul de drept a fost încălcat

– doi oameni din ce avem noi mai bun discutau la televizor şi nu aveau altă vină decît că vorbeau bine româneşte şi arătau cum se poate trăi fără grabă şi fără fotbal. Au fost scoşi din priză. Sosise Real Madrid şi trebuia filmată sala de aşteptare. Goală.

– rapoarte publicate în 2006 spun că în 2005 salariile jucătorilor englezi au scăzut cu 3%. Pentru prima oară. Un tînăr semianalfabet din divizia a doua continuă să fie răsplătit cu 3000 de euro pe săptămînă. Rapoartele văd în asta o tendinţă economică sănătoasă.

– Becali creşte pentru că ne lăsăm educaţi de fotbal, şi în politică.

Asta e cu fotbalul. Prea mult.