Nimic recreativ

Burnley şi Cristiano Ronaldo sînt, respectînd proporţiile, corespondenţii europeni ai Urziceniului Cristiano Ronaldo e numărul 1, Unirea Urziceni e pedepsită cu o sentinţă strîmbă venită din ceaţă, iar Burnley continuă să anihilieze: Fulham, Chelsea, Arsenal. Aceste evenimente bine separate de […]

Burnley şi Cristiano Ronaldo sînt, respectînd proporţiile, corespondenţii europeni ai Urziceniului
Cristiano Ronaldo e numărul 1, Unirea Urziceni e pedepsită cu o sentinţă strîmbă venită din ceaţă, iar Burnley continuă să anihilieze: Fulham, Chelsea, Arsenal. Aceste evenimente bine separate de geografie au ceva foarte grav în comun: toate sînt fotbal. Nu fotbal în genere, ci esenţa  nenegociabilă care face din fotbal un joc infernal şi adictiv. Ronaldo a ajuns numărul 1, deşi a capotat la Euro şi e prea tînăr pentru scurtcircuitul provocat de afacerea Real. Dar Ronaldo e numărul 1 pentru că, în fotbal, panteonul nu e o formă de justiţie şi seamănă mai degrabă cu un abator  de aspiraţii. Messi e jucătorul complet, dar Ronaldo are imaginea şi povestea care se potrivesc, acum, cu nevoile  de cult generale. Efebul care urcă, la 23 de ani, din mizeria rurală a Portugaliei în lumea bună britanică e un asiprator de vise. Crud? Nu! Fotbal!.

Unirea a venit la Bucureşti pregătită să alerge, să macine şi să cîştige. Apostol a ratat lovirtura de graţie, dar fotbalul ţine la lovitura de graţie şi a reprogramat-o pentru momentul 90 plus 1. Kapetanos a fost proiectat, numai şi numai pentru acea clipă, cu o cocoaşă mobilă, devierea s-a produs şi Steaua  a cîştigat. Nu pentru că a fost mai bună, ci pentru că fotbalul nu e un joc recreativ. Fotbaluil are o cruzimne care ştie să întărîte destinul şi să frustreze munca sau talentul care nu ştiu să-şi facă singure dreptate. Paradoxal, Unirea a jucat mai bine, dar, în termenii stricţi ai jocului de fotbal, e vinovată de propriul eşec.

Burnley nu are asemenea probleme. Joacă din 1883, pe Turf Moor, un stadion rece şi neguros, care educă rece şi neguros. Totul e legat de obstinaţie şi adevrsitate la Burnley, în Lancashire, unde viaţa e un pariu cu şanse mici şi izbînzi uriaşe. Kevin McDonald, vîrful care a refuzat, la 20 de ani, Liverpool şi Celtic e personajul tipic. A venit de la Dundee, pentru că se simte acasă în privaţiunile unui club mic care se descurcă foarte bine în inima crudă a fotbalului. McDonald a bătut aproape singur Arsenal, dar asta e o iluzie. Partea decisivă a revenit iarăşi „făcutului” care a forţat Arsenal să rateze de 6 ori în situaţie de unu la unu. Din aceaşi sursă: viteza năucitoare a mingilor bubuite de Burnley şi mugetul înfiorător al barbarilor din tribune.

Ronaldo, Unirea, Burnley, prea multe coincidenţe. Fotbalul nu e un joc recreativ.