Gol de sistem

A fost un meci frumos pe care Steaua l-a pierdut urît

Nici o schimbare. 3-5 cu Lyon a fost totuna cu 0-3-ul  de data trecută, doar un pic mai asemănător cu un 0-4, dacă punem la socoteală că Lyon a […]

A fost un meci frumos pe care Steaua l-a pierdut urît

Nici o schimbare. 3-5 cu Lyon a fost totuna cu 0-3-ul  de data trecută, doar un pic mai asemănător cu un 0-4, dacă punem la socoteală că Lyon a jucat în 9, prin neprezentarea stoperilor. Însă Steaua a fost constantă şi aşa va rămîne, pînă în clipa improbabilă în care acest club blestemat ca orice club departamental va fi silit să intre în lumea reală.

La fel ca economia sau justiţia, fotbalul e ceva nesuferit de avansat şi competitiv. Realitatea e peste tot o funcţie a performanţei. Pînă şi căderea pieţelor financiare are de-a face cu un soi de superperformanţă care şi-a venit de hac. Tocmai această exigenţă nu vine şi nu ne convine, ne deranjază şi ne lasă baltă insistent. De ce? Pentru că toate candidaturile noastre la performanţă sînt o funcţie a imitaţiei. Steaua, de pildă, repetă imitativ un model pe care nu îl poate susţine. Meciul de pe Ghencea putea fi tranşat de eficienţa pe greşelile adverarului şi atunci Steaua ar fi cîştigat cu un 2-0 sau 2-1 de rigoare italiană. Dar Steaua Şcolii Becali e, la fel ca Palatul Patronului, o pretenţie finanţată. Italienii cîştigă pe erori, pentru că stăpînesc tactic şi conceptual jocul şi locul în care adversarul şi-a permis să greşească. Palatele îşi trăiesc splendoarea numai cînd sînt locuite de aristocraţi. Altfel, sînt imitaţii prost gîndite sau muzee fără viaţă.

Lyon a jucat infernal faza de apărare, dar a dezvoltat, în cel mai natural chip cu putinţă, arta fotbalului ca joc de sistem. Pierderile calorice provocate de proasta izolaţie defensivă au trecut rapid la capitolul daune planificate, pentru că maşina de joc a dezvoltat un randament formidabil. Problema e că Steaua şi, solidar, fotbalul românesc , au pierdut demult capacitatea de a se exprima ca sistem. Cu sau fără importuri, Steaua şi majoritatea non-CFR a cluburilor nu cunosc dimensiunea fotbalului coerent, compact şi competent pe care Lyon pare să o respire reflex. Diferenţa ne separă în toate planurile, dar e infinit mai vizibilă în fotbal, unde nu cere mai mult de o oră şi jumătate pentru a se exprima. N-a fost nimic urît în scorul sau golurile de pe Steaua. A fost în schimb ceva foarte greu de suportat pentru un public românesc-european în înapoierea de sistem.