Boierimea locală în fiecare minut

Fotbalul românesc e subprodusul unei mulţimi de interese rău mirositoare

De ce n-a fost dat afară Piţurcă în minutul Lituania plus 1? Răspunsul aşteaptă intact şi ignorat într-o altă întrebare: de ce n-a fost dat afară Piţurcă în minutul Euro […]

Fotbalul românesc e subprodusul unei mulţimi de interese rău mirositoare

De ce n-a fost dat afară Piţurcă în minutul Lituania plus 1? Răspunsul aşteaptă intact şi ignorat într-o altă întrebare: de ce n-a fost dat afară Piţurcă în minutul Euro plus 1? Fotbalul românesc e suma nulă a întrebărilor care au rînjit scandalos şi au fost trimise la culcare. Numai asta explică şocul şi revolta post-Cluj. Amîndouă sînt pînă la urmă uşor comice, pentru că amîndouă sînt forme întîrziate de cunoaştere şi recunoaştere a unor adevăruri îndelung ignorate. Parodia extremă din meciul cu Lituania nu e un scandal, ci consolidarea unui scandal, cel mai lung şi mai adînc scandal din noua istorie a fotbalului românesc. Pe scurt, Piţurcă e, pur şi simplu, o nestemată de plastic, un caz patent de incompetenţă, promovat şi protejat instituţional de o Federaţie putredă.

Problema creată de sistematizarea şi prelungirea acestei situaţii e tocmai iluzia publică după care Piţurcă e un antrenor autentic, Federaţia o structură responsabilă, iar cluburile Ligii lui Dragomir o reţea competitivă. Corolarul acestei suite de imposturi e chiar fotbalul românesc, mai bine zis impresia după care fotbalul românesc are probleme dar e, în principiu, viabil. Fotbalul românesc nu e, din păcate, decît fotbalul românesc. Adică subprodusul unei enorme pretenţii susţinută de circulaţia banilor şi părăsită de inteligenţă profesională. Nu există nici un motiv realmente managerial şi nici un argument vag raţional care să poată explica instalarea lui Piţurcă la naţională.

Există în schimb o mulţime copleşitoare şi rău mirositoare de interese şi înrudiri obscure care explică apariţia şi mai ales menţinerea lui Piţurcă la naţională. Nici unul nu are legături cît de cît plauzibile cu fotbalul, cu viziunea şi cu voinţa de performanţă. Poate că această procedură de navigaţie fără busolă pare normală într-o ţară în care Piţurcă e greu de demis, Andone are regimul de expulzare a scamei de pe rever, iar Chivu şi Mutu stau la baza teoriei generale a Universului. Poate. Însă atîta vreme cît acest gen de normalitate va continua să dea logica internă a fotbalului românesc, vom ţopăi, dar nu vom urca şi vom ciupi, dar nu vom învinge. În schimb, ne vom lipi om la om de teoria Principelui Străin. Uitînd că problema e boierimea locală.În fiecare minut.