Varză a la Cluj

Deciziile patronilor precum Paszkany provoacă un carnagiu în care se pierd şi atuurile, şi defectele

Există viaţă, în spatele clişeelor. Se vorbeşte de „capacitate managerială” şi nici o expresie recentă nu a reuşit o mai aleasă desfigurare birocratică a limbii. […]

Deciziile patronilor precum Paszkany provoacă un carnagiu în care se pierd şi atuurile, şi defectele

Există viaţă, în spatele clişeelor. Se vorbeşte de „capacitate managerială” şi nici o expresie recentă nu a reuşit o mai aleasă desfigurare birocratică a limbii. Cu toate astea, capacitatea managerială acoperă un conţinut real, o formă de competenţă care ţine de viziune şi nu se confundă cu toanele sau arbitrariul. Asta desparte un stăpîn de suflete, contracte şi tricouri de un manager modern. Iată-l, de pildă, pe Paszkany repetînd, cu o docilitate care confirmă răspîndirea gripală a proastelor obiceiuri, gestul clasic al stăpînului: iuţeala despotică. Îndepărtarea lui Andone nu e un gest de autoritate, ci o dovadă de slăbiciune pornită din neînţelegere şi ilustrată de abuzul managerial. Ce n-a înţeles Paskani? Ceva esenţial: că Ioan Andone n-a cucerit la Cluj doar Cupa şi Campionatul ci şi dreptul la un nou mandat. Un antrenor care ridică o echipă din anonimat şi cucereşte toată scena internă nu poate fi suprimat după cîteva etape ratate. Un asemenea gest transformă marea performanţă clujeană a anului 2007 într-o întîmplare. Din moment ce părintele ei e oricînd rebutabil, noua glorie a CFR-ului devine echivalentul unui acident fără explicaţii şi autori.

Erorile elementare nu pot fi apărate cu argumente extrase din coduri străine şi lumi paralele. Ideea după care suprimarea lui Andone repetă debarcarea unor mari laureaţi la Real sau Chelsea nu slujeşte nici un adevăr. Chelsea, Real sau alte megaFC-uri pretind performanţa supremă în fiecare sezon şi nu admit erori de traiectorie. CFR e în cu totul altă situaţie. CFR e organic un club mic, un aspirant care trebuie să îşi pună problema consolidării, nu să judece brusc după logica unei supraputeri. Paszkani şi, o dată cu el, majoritatea patronilor români judecă scurt şi pe termen scurt, atît de scurt încît deciziile lor provoacă un carnagiu în care se pierd de-a valma şi atuurile, şi defectele, şi valorile, şi nonvalorile. Dinamo s-a grăbit chiar să adauge că boala e stăpîna sistemului, declarîndu-şi interesul faţă de ilustrul şomer de la Cluj şi anihilîndu-şi dintr-un foc propriul antrenor.

Reţeta Becali e infinit mai agitată, dar, în definitiv, identică. Iar suma e o lipsă de inteligenţă care lasă loc traficului permanent şi steril. Construcţia: mai tîrziu sau deloc. Varză a la Cluj.