Liga Nordului

Fotbalul englez refuză să fie împrumutat Londrei

Undeva, între cele patru reprize ale finalei Ligii Campinilor se se află ceva de înţeles, un mesaj care trece dincolo de aglomerarea multinaţională a echipelor şi pune în lumină naivitatea exorbitantă a abramovismului. […]

Fotbalul englez refuză să fie împrumutat Londrei

Undeva, între cele patru reprize ale finalei Ligii Campinilor se se află ceva de înţeles, un mesaj care trece dincolo de aglomerarea multinaţională a echipelor şi pune în lumină naivitatea exorbitantă a abramovismului. E simplu: centrul nu cîştigă. Liga Campinilor circulă, obliagtă de o lege care scapă antrepenriolor, pe o rută care ocoleşte cu grijă Londra. Încă o dată, cîştigătoarea engleză a Ligii Campionilor e o echipă din afara Londrei, o provincială care infirmă, în fotbal, supremaţia politică, economică şi financiară a Capitalei. Numele englez al Ligii Campionilor e: Manchester, Liverpool sau, înainte, Birmingham sau Nottingham, întotdeauna Nordul, niciodată Londra. Întotdeauna vreun oraş de caznă industrială, niciodată una din variantele luxoase al urbansimului şic lononez: Arsenal, Chelsea, Tottenham sau, coborînd la subsol, West Ham, Fulham şi, Doamne fereşte!, Milwall – echipa care demolează tot, începînd cu propria reputaţie. Centrul fotbalului englez nu vrea să fie totuna cu centrul politic şi economic. Investiţiile şi gloria n-au reuşit să schimbe direcţia acestei reguli care dictează, pur şi simplu, pentru că vine din istorie.

Fotbalul a fot inventat de nişte englezi puşi pe treabă, la mijloc de clasă muncitoare şi a rămas aşa: agăţat mental şi emoţional de Nord. Tot ce s-a întîmplat, ulteriror, în Londra, a fost mai bogat, mai favorabil comentat, dar niciodată mai eficient. Fotbalul englez n-a reuşit să-şi trădeze originile, nici măcar în evul de amoralitate al anilor ’90. Cumva, fondatorii au rămas în fruntea coloanei. Nimeni n-a reuşit să se împotrivească, să contapună o varinată sau un suflu de de greutate comparabilă cu pasiunea Nordului. Datele iniţiale contează. Semn că fotbalul n-a fost inventat prin tragere la sorţi, ci a apăut acolo unde putea fi jucat din voacţie şi pe termen lung. Manchester s-a internaţionalia,t dar a rămas o expresie locală, un nucleu în schimbare care pavoazează supus viziunea lui Feguson, care reia, la rîndul lui, scriptul găsit la instatalre. Ferdinanad şi trupa l-au împins pe Sir Bobby Charlton spre podiumul de premiere. Ştiau de ce. Sau intuiau. Ceva s-a păstrat şi a dictat victoria, dar şi norocul suspect de fidel care a făcut din Manchester campioana Nordului European şi a Europei.