Arhipelag fără cheag

Liverpool e echipă de personaj. Iar personajul se numeşte Steven Gerrard. Cînd Gerrard merge, Liverpool merge. 4-0 la Marsilia poate fi egal cu un 1-0 la Porstmouth şi asta înseamnă că Liverpool va da testul abia duminică, pe Anfiled, cînd […]

Liverpool e echipă de personaj. Iar personajul se numeşte Steven Gerrard. Cînd Gerrard merge, Liverpool merge. 4-0 la Marsilia poate fi egal cu un 1-0 la Porstmouth şi asta înseamnă că Liverpool va da testul abia duminică, pe Anfiled, cînd va suferi sau va absolvi comparaţia cu Man United. Pînă atunci, teorema Gerrard stă în picioare, şi anume stă în picioare, la propriu.

Meciul de pe Velodrome a început cu o propunere catastrofică: în minutul 1, Gerrard a fost la cîtiva milimetri de o entorsă de gleznă. În următoarele 3 minute, acelaşi Gerrard a transformat entorsa într-un sprint şi a forţat un penalti. În aceeaşi clipă, am avut în faţa ochilor acel gen de fapte ostăşeşti pe care s-a sprijinit longevitatea de veteran roman a lui Dorinel Munteanu. Există un milion de diferenţe între activismul cîinos al lui Gerrard şi supleţea viguroasă a lui Munteanu (nu pot avea lipsa de respect, populară printre tinerii mei colegi, care scriu despre Dorinel). La bază, e de găsit un ciment care dă stabilitate echipei şi o învaţă să îşi aştearnă presiunea peste adeversar, pînă la sfărîmarea deplină. Fără spectacol, dar cu o ştiinţă care ţine mai degrabă de moral, acest soi de jucători militari – zidari – amfibie desfac un meci de fotbal în blocuile lui elementare. De unde, din ce soi de aliaj, juice, alifie, vodoo şi mantră, porneşte această stare de spirit?

Există un răspuns complicat şi un răspuns simplu. Răspunsul simplu e mult mai important. Răspunsul simplu – stimat fotbal românesc şi uluitor Gigi Becali, în drum spre Londra, cu jucători de vînzare pe care nu i-a cerut nimeni – e chiar mai simplu decît un banc prost: din seriozitate. Ştiu că e nevoie de explicaţii, chiar dacă precizările ne apropie, periculos, de răspunsul complicat. Seriozitate înseamnă, desigur, să tragi la antrenamente, să fugi ca un apucat, iarna, pe coclauri şi să repeţi, în neştire, o pasă lungă. Dar, în mod fundamental, seriozitatea vine de altundeva. Dintr-o pricepere bătrînă, primită de la părinţi şi de la societăţi care respectă reguli clare. De peste tot unde respectul, munca şi repetiţia îndîrjită a gesturilor bune au supravieţuit, contrazise de mersul dansant al vremurilor: într-o familie ardeleană sau în cartierele muncitoreşti din Livepool. Insule, într-un arhipelag fără cheag.