De ce se joacă fotbal?
Un oarecare Connor Hall a făcut o cascadă de erori medicale, după ce a înscris golul cu care Chorley a scos Derby County din Cupa Angliei.
Și Taylor Richards de la Doncaster se face vinovat de crime medicale comise după golul care a eliminat Blackburn. Ei și alți delincvenți de aceeași teapă au fost luați în primire și certați de cel puțin trei profesori doctori în medicină.
Faptele sunt cum nu se poate mai clare și mai disponibile video: Hall, Richards & Co au înscris și s-au bucurat cu jocuri și dansuri de contact care au pus în pericol alți jucători și au creat, poate, un focar epidemic. Sigur, trebuie luat în seamă că numitul club Chorley vine din National League North, o organizație practic necunoscută în afara localității. Asta presupune un grad scăzut de educație, mai ales medico-sanitară. Dar neștiința nu poate bate știința! Mai sus numiții au fost atenționați public de profesori, presă și Federație. Granzii din Premier League au fost, la rândul lor, trecuți printr-un instructaj din care au învățat că trebuie să evite, și acasă, și pe teren, contaminarea.
Oricât de riguroasă și întemeiată, ședința colectivă de virusologie aplicată a omis câteva lucruri oarecum frecvente pe teren. Mai întâi a scăpat cercetătorilor că fotbalul e un joc de contact. Adică o zbenguială cu mingea care presupune atingerea, fricțiunea și ciocnirea în toate situațiile de joc. Chiar dacă problema ar putea fi rezolvată prin reglementări noi, menite să împingă spre badminton, rămâne problema zidului. Ce fac delincvenții potențiali? Mai formează zidul? Îl formează cu spații special prevăzute pentru a îndepărta virusul și pentru a da o șansă în plus loviturilor libere directe?
Și chiar dacă problema zidului se rezolvă: ce face portarul? Intervine sau lasă mingea atinsă de atâtea picioare și încărcată de atâția viruși să se ducă în tribune sau în plasă? În sfârșit, ar mai fi de clarificat de ce se joacă totuși fotbal. Numai pentru a înmulți și călăuzi virușii?