Bayern în mină
O veste plată și sigură pentru toți cei ce au crezut, ca subsemnatul, că istoria fotbalului modern a început cu Ajax și s-a încheiat cu Barcelona: Bayern. Nu numai echipa care tocmai a câștigat Liga Campionilor varianta „mute”, ci Bayern […]
O veste plată și sigură pentru toți cei ce au crezut, ca subsemnatul, că istoria fotbalului modern a început cu Ajax și s-a încheiat cu Barcelona: Bayern. Nu numai echipa care tocmai a câștigat Liga Campionilor varianta „mute”, ci Bayern agregat. Cine a văzut Bayern în oricare din edițiile post-1970 știe că nimic nu s-a schimbat. Jucătorii și antrenorii vin și pleacă – echipa joacă la fel. Disciplinat, în forță, muscular, geometric, fără dubii.
Chestiune de monoteism. Bayern a arătat, mereu, o indiferență opacă la restul lumii și la foșneala modelor. De aici paradoxul care face din Bayern cea mai nepopulară echipă fundamentală a fotbalului mare. Până și betonul Inter ediția ’66 stârnea un soi de curiozitate cinică. Bayern e un corp neutru, fără secrete și fără surprize. Anonimatul consimțit e tot ce se poate remarca și ăsta e un dezavantaj de imagine. Căci fotbalul ține partea dramei și ne-a obișnuit cu pasiuni părtinitoare. În urma acestei nepotriviri, Bayern s-a ales cu un refuz constant de adopție. Mulțimile n-o plac și n-o înfiază. Presa îi numără titlurile și comentează plictisită calitatea de navă nescufundabilă a unui club care continuă să facă operă de forță până și în meciurile sau în sezoanele ratate.
Chiar în Germania, Borussia e produsul de vitrină. Și apoi, cine e Flick? Cum e posibil ca un semianonim, mereu secund și nevăzut, să iasă în scenă și să livreze, după 8-9 luni de reparații tăcute, o echipă perfect gândită-articulată-motivată? Unde sunt nesiguranța și impasul? Bayern trăiește egal și nu cere simpatie. Tocmai de asta n-o primește. Și s-ar părea că asta îi priește. Între toate echipele de firmă chemate să joace împotriva adversității, Bayern e singura în stare să câștige fără să ia seama la context. E de crezut că Bayern s-a simțit destul de bine, la Lisabona, într-un stadion pustiu. Care e problema? Bayern e proiectată să câștige o Ligă a Campionilor organizată în mină, fără lumină. În fond, câtă vreme regulile jocului sunt aceleași, munca organizată duce la victorie.