Vechile teatre
Ca să înţelegem diferenţa dintre teatru şi multiplex este suficient să facem o excursie pe la bătrânele stadioane ale Angliei. Care nu au fost dărâmate încă
La peste un miliard de lire costuri totale, Tottenham Stadium bate nenumărate moluri parfumate, hoteluri înstelate și se apropie de Dubai Louvre. Vechiul White Hart Lane a trăit mult: 1899/2017. Nu departe, tot în nordul Londrei, Highbury n-a prins suta. În 2006, după 93 de ani de măreție, în care a văzut tot de la WM-ul lui Chapman la asasinatele stilate ale lui Bergkamp, stadionul a fost înlocuit cu Emirates.
Londra şi cele 4 pacheboturi
Încă un hotel, bar, parcare, sediu corporatist în care se joacă și fotbal. Dacă adăugăm noul Wembley și London Stadium, Londra are, acum, patru pacheboturi de agrement multiplu în care se bate mingea cu rezultate tot mai bune. Tottenham a plusat și, deocamdată, conduce cu șansa de a câștiga Michelin d’Or. Până în clipa în care Chelsea se apucă de templul care va înlocui Stamford Bridge.
Spaţiile magice
Ce se pierde? Ca orice reacționar convins, subsemnatul constată că modernizarea luxoasă provoacă daune ireparabile. Nu veți mai întâlni vreodată în noile stadioane-stațiune balneară trăirile sacre ale stadioanelor mici, îmbibate în mistica locală și electrizate de contactul direct cu ceafa extremei care aleargă pe linia de var ușor tremurată din margine. Cine vrea să înțeleagă ce însemna fotbalul jucat în astfel de teatre incendiare mai are la dispoziție câteva spații magice. Unele semi-anonime. Mai întîi, Craven Cottage, unde se bate și zbate, din 1896, Fulham. Și Goodison Park de care Everton e lipit, din 1892. Și, parțial, Anfield, construit tot în 1892, dar renovat fără imaginație acum 3 ani.
Undeva în nord
Dar școala cea mai veche e de găsit în minele aproape părăsite ale Nordului. Bramall Lane, cel mai vechi stadion al lumii, e din 1862 terenul de suferință al celor ce continuă să țină cu Sheffield United. Tot în Nord, Field Mill unde, din 1863, Mansfield Town câștigă uneori câte un meci. Și Deepdale, din 1878, moșia intimă a celui mai ignorat clasic englez: Preston North End.
Locul unde sunt posibile miracolele
Ce se naște, încă, pe asemenea stadioane e neasemuit și dă diferența între teatru și multiplex. Acolo e posibil orice, mai ales miracole. Acolo se înalță echipele anonime și prost echipate și tot acolo se sfărâmă echipele supradotate. Acolo e fotbalul prim, singura formă de joc în care terenul și tribuna sunt parte a aceluiași spațiu. Interior.