Liverpool, la timp

Datoriile acumulate de jocul de fotbal în contul instituției Liverpool FC cresc.

joi, 12 aprilie 2018, 9:31

Nu pentru că Liverpool s-a calificat în semifinalele Ligii Campionilor. Liverpool e unul dintre puținele clubului care dețin o istorie mult superioară rezultatelor ce o compun. Asta se numește suveranitate și presupune o forță aparent inexplicabilă. De pildă, capacitatea de a corecta tot ce știm despre fotbal.

Înaintea dublei cu Manchester City, Liverpool părea un cobai colectiv. Bisturiul lui Guardiola urma să demonstreze, pe viu, ce înseamnă fotbalul de avangardă. Operația s-a soldat cu o corecție severă. Șocant pentru cei ce au cumpărat prea entuziast acțiuni Guardiola, City n-a fost doborâtă de o altă formulă, ci de o stare profundă. Nu faimosul heavy-metal propagat de Klopp a bătut City. La fel ca jocul de posesie al lui Guardiola, formula Klopp e o speculație introdusă în fotbal și aplicată mai bine sau mai rău de generații succesive de fotbaliști. Nu! Elementul hotărîtor a fost identitatea. Acel simțământ care spune „This is Anfield!”, dar nu spune nimic despre Man City.

Liverpool deține acest atuu fără să-l fi fabricat. El e rezultatul timpului și fidelității. Al străzilor, originilor sociale și obiceiurilor care fac orașul și îi dau credința în sine. De ce tocmai la Liverpool? Pentru că Liverpool e un centru local transformat în lume integrală. Liverpool nu e unic: același suflu colectiv irațional e de găsit și la West Ham și în Giulești, la Newcastle sau Munchen 1860. Însă, în Liverpool, spiritul a cristalizat perfect, transformând tradiția într-o forță care bate valoarea afișată a echipei. După zeci de contralovituri aplicate din poziții de outsider, trebuie să conchidem că Liverpool e un mister. O echipă care joacă fără legătură cu propria componență, îmbrăcată în stafia venerabilă a propriei tradiții.

De adata asta, vedenia a intervenit pentru a răsturna ipoteza Guardiola. Ipoteza care spunea că fotbalul și-a atins limitele, după un experiment radical fondat, acum 40 de ani, de Johann Cruyff. Experimentul a existat, a dominat și a căzut, contrazis de riposta tradiției. Nu la întîmplare, ci exact în clipa în care, peste tot în lume, globalismul și artele radicale ale modernității au stârnit reacția fondului popular. Liverpool a intervenit la timp.

Comentarii (10)Adaugă comentariu

Carol K (11 comentarii) • 12 aprilie 2018, 10:32

Si poate pentru ca in afara starii de spirit numita Anfield cormoranii l-au avut si pe legendarul Stevie G. Doua branduri care au scris istoria acestui club de legenda.

Toni (2 comentarii) • 12 aprilie 2018, 11:22

Nu traditia, ci fotbalul ofensiv vs fotbalul de posesie. Implicit, si jucatorii alesi sunt diferiti: de o parte Guardiola alege jucatori altruisti si care pot judeca foarte bine procentajul de reusita al unei pase inainte sa o execute, Klopp alege jucatori care verticalizeaza, rapizi si capabili de dribling in regim de viteza. In sprijinul argumentului asta, va dau exemplu una din multele faze din ambele manse - atac city, 6 vs 8 aparatori, pas-pas-pas-pas-pas-pas-pas si pierd mingea la 21 de metri - contra - liverpool ataca, firminho tine de minge pana vin salah si mane din spate, se ajunge la un 3 vs 8, dribling-pas-dribling - sut-portarul scoate in corner. Verticalizare si calitate ofensiva, asta a avut Liverpool, si asta are legatura cu mentalitatea antrenorului si jucatorilor alesi de acesta sa faca parte din lot. De la City, doar Aguero are acea "rautate", acea nevoie de verticalizare, tehnica si dribling la nivelul celor 3 de la Liverpool. S-a vazut asta in a doua mansa, cand, fortata sa atace, jucatorii lui ManCity pareau in pozitii nefiresti atunci cand trageau la poarta din 20-30 de metri. Si executiile au fost, in mare masura, la nivelul unor jucatori care nu sunt obisnuiti sa finalizeze astfel actiunile. P.S. Am comentat aici pentru ca parea ca spuneti ca ManCity a pierdut duelul din cauza traditiei - in nici un caz, Liverpool a fost net superioara lui Mancity, si nu doar azi, in Anglia anul asta Liverpool a invins de 2 ori pe ManCity in campionat, in afara de celelalte doua victorii din UCL. Pur si simplu fotbalul ofensiv practicat de Klopp a invins anul asta fotbalul de posesie al lui Guardiola.

Shearer (5 comentarii) • 12 aprilie 2018, 12:02

Aiurea! Asta e o compunere de fan exaltat. Daca lui City nu i se anula eronat golul de 2-0 si reusea cumva sa se califice ai fi scris exact acelasi text cu mici corectii, gen "marea traditie" invinsa de "aia cu bani lipsiti de traditie". Ce e amuzant e ca ti-ai gasit sa zici tocmai despre City ca nu are traditie, un club mai vechi cu vreo 12 ani decat traditionalii din Liverpool :) si care aducea vreo 40 de mii pe Maine Road in divizia a doua.

flaviu (8 comentarii) • 12 aprilie 2018, 14:06

Toni e foarte corect ce ai spus... Asta e si parerea mea.. Clar , in afara de Aguero nu sparge nimeni, nu cere nimeni in profunzime. Pe de alta parte Guardiola a riscat mult , cu asezare aceea, supunandu-i pe cei trei aparatori riscului de unu la unu cu atacantii lui Liverpool. nu ca n-ar avea valoare, dar duelurile succesive si efortul uzeaza si pana la urma Otamendi a si clacat. in schimb cred ca sensul articolului e altul. Autorul vrea sa aduca in discutie spiritul oresului care a ajutat si marea echipa a deceniilor 8si 9, sa obtina marile sale rezultate [printre altele 4 CCE si o finala plus 10 titluri intre 1976-1990]. Poate si spiritul Anfield i-a ajutat pe Hansen, Sounnes, Ian Rush, Kenny Dalglish , Mc Dermott sau Jimmy Case sa obtina acele rezultate.. Liverpool, pe langa o traditie mare[ cum sunt si altele in Anglia] , pe langa o echipa mai valoroasa sau mai putin, este si o imensa traire, o stare de spirit..

Mihai (1 comentarii) • 12 aprilie 2018, 16:04

@Shearer, Nu uita ca si golul lui City din minutul 2 a fost consecinta unui fault nesemnalizat a lui Sterling asupra lui Van Dijk.

Che Guevara (9 comentarii) • 12 aprilie 2018, 16:56

In meciul tur nu au putut sa castig din cauza fanilor lui Liverpool. Si in retur cine i-a mai deranjat ? Niste plangaciosi platiti regeste la City.

pawn (10 comentarii) • 12 aprilie 2018, 22:01

@Toni. prietene (imi iau permisiunea sa-ti zic asa desi cred ca te-am mai contrazis pe aici): iti scapa esenta mesajului pe care-l transmite. liverpool, de la keegan si dalglish, pana la rush, owen si salah este o echipa vertical-ofensiva, cu fundasi laterali urcand pe extreme precum pompierii scarile, cu agresivitate, hauleli din tribune si acel spirit national(ist) inainte de socialist al locului pe care-l predica acest autor detestabil. "detestabil pentru ca este burghez, nu ptr ca este german", ca sa citez parerea lui sartre despre heidegger. o echipa pe care nu am putut-o suferi niciodata (desi daca faci un sondaj printre presarii romani, o sa gasesti o gramada de fani ai "autenticitatii" lui liverpool).

Belphegor (4 comentarii) • 13 aprilie 2018, 8:20

Articol competent care pune punctul pe "i". După cîteva rînduri citite chiar mă găndeam la Giulești... la Rapid , ca la o replică românească , o comparație similară cu Liverpool (cu excepția performanțelor) a unui club UNIC cu suporteri UNICI în fotbalul nostru cănd , cîteva rînduri mai tîrziu chiar mi-ați confirmat gîndurile. Frumos articol , BRAVO!!! Pentru că fotbalul este în primul rînd despre SUPORTERI , despre FIDELITATE , despre ATAȘAMENT și IUBIRE NECONDIȚIONATĂ (indiferent de Liga în care activeși și de rezultatele echipei) , despre TRADIȚIA nemaipomenită și poveștile de spus nepoților și strănepoților , NU despre "cupe și flori". RESPECT Dle. Traian Ungureanu.

durden (33 comentarii) • 13 aprilie 2018, 8:27

Frumos scris, chiar daca prea idealist :) ca fan liverpool, apreciez. Dar parca nu e ok nici sa ignori toata tactica lui klopp (ca de altfel si a lui pep) din ambele manse...plus ca vb unui prieten " cu un salah se face primavara"

Tibisor (16 comentarii) • 14 aprilie 2018, 12:47

@Shearer ... hai sa trecem peste faultul lui Sterling si sa admitem ca se facea 2-0 ... esti sigur ca City scapa fara gol ?? ... eu sunt sigur ca nu !