Firma își ignoră fabrica

E foarte probabil ca, mâine seară, după o trântă zdravănă cu namilele de la West Brom, Chelsea să termine campioană meciul de pe The Hawthorns

Există o șansă ca West Brom să amâne sărbătoarea. Lipsa de motivație nu are loc în Premier League și cine nu crede asta a uitat că Sunderland, deja retrogradată, a ținut să bată Hull în deplasare. Dar Chelsea pornește favorită și, în mare parte, diferența de statut vine din mercenariat. Etapa trecută, Chelsea a pornit, iar, cu un singur jucător englez, Gary Cahill, evident crescut de alt club (Aston Villa). Discuțiile despre străinii care mănâncă fotbalul englez sunt vechi și inutile: cine are bani, are și lasou larg, iar poporul de la peluză se dă în vânt după exotici. În plus, după ultimele informații, Diego Costa pare să se fi apucat de chineză în secret. Niște emisari trimiși de Tianjin Quanjian (club de fotbal masculin) au sosit la Londra cu un cufăr, l-au deschis și i-au explicat lui Costa că are în față 76 milioane lire care îi pot sări direct în cont. Cazul Chelsea ascunde, însă, o altă curiozitate plină de înțeles.

La ora la care va câștiga Premier League, Chelsea va fi deja deținătoarea Cupei Angliei la tineret (sub 18 ani). În finală, Chelsea a vânturat Man City (5-1) și s-a descurcat de minune cu 10 englezi în teren. Problema e: la ce bun o Youth Academy care produce jucători de mare potențial, dacă nici unul nu prinde echipa mare? Chelsea nu e într-o situație accidentală. Din 2009 încoace, Chelsea a lipsit dintr-o singură finală de Cupă (tineret) și a câștigat șase. Efectul cumulativ e egal cu zero. Sau, mai precis, cu minus 38. În acest moment, exact 38 din jucătorii crescuți de Chelsea sunt împrumutați, cedați sau uitați la alte cluburi. Șansele de revenire sunt mici. Există o excepție (relativă) și numai una: Ruben Loftus-Cheek, mijlocașul care a prins 11 meciuri la Chelsea, sezonul trecut. Savanții de presă au emis tot felul de ipoteze, dar nimeni n-a reușit să dezlege misterul. Ideea profitului cade.

S-a crezut că juniorii crescuți de Chelsea sunt mărunțișul care completează tranzacțiile mari. Chiar dacă e așa, nu e clar de ce e nevoie de atât mărunțiș. Exemplul clasic e Southampton, excelentă producătoare de mari talente rulate și vândute cu profituri enorme. Dar Chelsea, cea mai mare deținătoare de juniori talentați din fotbalul britanic nu pare deranjată: firma are alte planuri.